Visele dau dependenţă, dar viaţa dă fericire!

(Sursa: Hanul Poveştilor)

Știi ce ești tu? Îngerul care apare noaptea, mă ține în brațe, îmi arată cum e să fii iubită, dorită, alintată, iar ziua...dispari. Și eu, constat că ziua am cel mai mare nevoie de tine. Nu de îngerul tău. De tine. De tine cu mine. De tine lângă mine. De vorba ta. De ținerea ta de mână. De atingerea ta. De încurajări. De dragostea ta. De dorința ta. Şi nu e normal să simt aşa? Îngerii nu fac altceva decât să îmi arate că dincolo de ei există viaţa pe care vrei să o trăieşti. Îţi arată cât de singură eşti fără ei şi cât de nesingură vrei să fii! Nu am nevoie de îngeri protectori. Nu am nevoie de iubiţi din umbră şi de literaţi care mă ştiu scrie în cuvinte pe de rost până nici eu nu mai ştiu cine sunt. Am nevoie de un bărbat! Unul în carne şi oase pe care să îl iubesc de câte ori doresc eu noapte şi zi. Care să mă iubească de câte ori doreşte el noapte şi zi. Şi am nevoie să rămână. Mereu. Eu şi el. Pentru totdeauna. Unul lângă altul. Nu unul aici şi celălalt la preţ de o visare! Vreau să nu mai visez iubiri ci să le trăiesc. Aşa că...ai face bine să fii aievea deoarece eu nu mai visez! Visele dau dependenţă, dar viaţa dă fericire! - Ramona-Sandrina