de ce?

"Foarte multi m-au intrebat de ce ma implic? De ce ajut?
Ce castig eu din asta? Mi s-a spus macar o data: multumesc?
Sunt mii de cazuri, iar lumea nu devinde sanatoasa prin cativa copii care au avut noroc..."
Acestea sunt doar cateva din intrebarile la care desi simt un gust amar...simt sa intind o mana, un zambet - poate, poate au sa incerce sa treaca de partea celor cativa care asteapta o sansa.

In fiecare zi navigam pe internet din nevoia sincera de a cunoaste, de a citi, de a scrie - pentru a intinde o mana de prietenie celor care aveau nevoie de ea, insa nu as fi crezut niciodata ca viata mea va putea capata un astfel de sens, de rost, de gust, de...culoare!

Nu am crezut, dar...s-a intamplat!
M-am trezit aproape nefiresc de mica in mijlocul unei lumi unde in fiecare clipa trebuie sa ma depasesc, sa incerc sa dau tot ce e mai bun din mine pentru a-mi demonstra ca sunt o mama adevarata, ca sunt un om caruia ii pasa!
Cu inima mica, cu lacrimi in ochi si cu buzele uneori inclestate in frustrari si zeci de intrebari i-am cunoscut pe ei: Consmarie Radulescu, Robert, Radu Mastac, sotii Sfaiter, George Stefan Bliderisanu, Cosmin Gologan, Catalin Bobaru... - niste ingeri de copii, de oameni care au nevoie sa creada sincer ca in lume inca sunt oameni, iar ei vor stii ce inseamna sa aiba o noua sansa... - unii sansa la copilarie, la zambet, la VIATA, la PARINTI, iar altii la sansa de a-si cunoaste copii nenascuti inca!

Toti acesti copii si oameni sunt bolnavi.
Sunt foarte bolnavi!
Toti au nevoie de rugaciunile noastre si de sprijinul nostru financiar - atat cat se poate.
Uneori mic cu mic se face mare si nimeni nu trebuie sa se gandeasca la faptul ca doar sumele mari fac diferenta!
Important este sa fim alaturi de ei asa si atat cat putem!

Va rog din suflet... intrati pe aceste doua bloguri pentru inceput pentru a lua mai multe detalii si alaturati-va acestor familii atat de greu incercate!

http://isabellelorelai.wordpress.com
http://ia-atitudine.blogspot.com

Ganditi-va la faptul ca multi dintre noi suntem parinti deja, iar viata e asemeni unei loterii...nu ne da de veste, nu alege... - eu fac ceea ce fac pentru ca vreau sa cred ca in lume inca sunt oameni de bine, iar daca vreodata m-as afla in aceasta situatie nu as fi singura!
Vreau sa cred ca fiica mea va trai intr-o lume mai buna unde oamenilor le pasa cu adevarat!

cu multa stima,
Ramona Sandrina Ilie