joc în doi - cuvinte învălmăşite

"Un om… Un drum… O viaţă…
Omul merge cu paşi măsuraţi,
Lăsând amprenta gândurilor
Pierdute în ţărână de amintiri
Din care s-ar desprinde
Ca un Icar ce zboară spre topire de aripi…
Drumul îl conduce pe om
Din bornă în bornă, din răscruce în răscruce,
Către actul final ale piesei în care se regăseşte
În postura de scenarist, regizor şi actor…
La dreapta şi la stânga,
Copaci vii cu crengile întinse a chemare,
Înfipţi iremediabil în margine de drum,
Spectatori condamnaţi să nu părăseacă niciodată
Sala unui teatru al cărui tavan este chiar cerul…
Viaţa îi oferă omului
Pustiu şi pădure, câmpie şi munte,
Secetă şi apă izbăvitoare,
Dor de ducă şi lipsa de odihnă
A mirajului care macină muşchi şi voinţă…
Lipit de drum, cu viaţa la purtător,
Căutându-şi locul printre copacii vii,
Spre linişte definitivă,
Omul merge mai departe, din ce în ce mai departe,
Ca un Icar cu aripi topite
Pentru care nu mai există decât
Linia orizontală…

(Un om… Un drum… O viaţă… - de Cristian Lisandru)"

..........

“Un om… Un drum… O viaţă…
Omul merge cu paşi măsuraţi,
Lăsând amprenta gândurilor…”

din care unii îşi fac drum prin alte vieţi
strângând iîn pumni aceeiaşi ţărână
şi în suflet aceleaşi marcaje

azi am gustat un om
ascuns între căuşuri de vise
o umbră în iris de cuvânt
tăcea,
iar sufletul i se desprindea de trup
un fluture,
iar el a zburat
preţ de câteva gânduri, speranţe
mai departe

mâine,
omul va fi mai departe
pentru că a îndrăznit să viseze,
iar într-o zi
va atinge cerul cu buzele
pentru că a învăţat într-o noapte
să zboare!

O viaţă… Un drum… Un om…
Omul zboară uneori fără aripi măsurate,
Lăsând amprenta gândurilor

(Lady Allia - omul meu zboară)

……….

cum îţi spuneam...

îţi mulţumesc pentru amprentele gândurilor Cristian. caprifoi. da…, mulţumesc şi atât.