19 martie 2009

m-am nascut


m-am nascut intr-o zi de iarna


fara zapada,
fara sunete,
fara chipuri,
fara zambete

viata m-a alaptat de prima data

cu amar,
cu lacrimi,
cu asteptari,
cu un cer negru

doar eu, de undeva din tine
femeie mama,
femeie bunica

am gasit pata de cer senin
care-mi incalzea sufletul
prin doua ferestre
de ochi negri si plansi de fericire

2 comentarii:

Anonim spunea...

Multi bloggeri incearca sa scrie poezii mai nou ... s-au saturat de proza sau pur si simplu nu mai au idei. Dintre toti, asta e cea mai reusita poezie pe care am citit-o. Felicitari!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Poate e doar astenia de primavara...lipsa ideilor, vreau sa spun :).
Eu scriu poezie mai mereu si poate sunt egoista spunand ca oarecum o scriu pentru mine - vorba cuiva...ma exorcizez de ceea ce este prea mult :), dar ma bucur ca si un copil cand vad ca ating si sufletul altcuiva.

Oamenii ajung mai frumosi atingandu-se in treacat prin viata unii pe altii!

Multumesc din suflet Grim :)!
Te mai astept si sper sa te surprind si cu proza ;). La mine ideile dau navala, da timpul e cel naravas :D.

O zi frumoasa!