7 iulie 2009
petală pereche
în ziua aceea ploua cu fluturi
nu ştiu cum, m-ai prins de mână
eram amândoi la marginea răsăritului
dându-ne în leagăn pe o geană de lună
şi gustând norii ca pe o vată de zahăr
cerul ne trăgea cu ochiul zâmbind
noi îi răspundeam râzându-i cu ochii
mâna ta, căruntă de iubire
mi-a alintat chipul şi mi-a rămas căuş sufletului
(m-ai adus acasă - eram departe de mine)
culegând pe pleoape atingerea ta,
învăţ încă să aştept dimineţi cu miresme de bucurie
întinzând palma, mai aştept adieri cu noi şi zboruri
ştiu însă că
soarele răsare de mai multe ori
de când eşti tu,
ploaia cade doar pentru a dansa eu desculţă
de gânduri,
din vise îmi mai cad încă ploi de fluturi
pe care îi culeg pe gene
(la marginea răsăritului,
dându-ne în leagăn pe o geană de lună
şi gustând norii ca pe o vată de zahăr,
am gasit petala pereche - azi suntem o floare)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
"(la marginea răsăritului,
dându-ne în leagăn pe o geană de lună
şi gustând norii ca pe o vată de zahăr,
am gasit petala pereche - azi suntem o floare) " - foarte frumos... Bine te-am regăsit!
Foarte frumoasa descriere a fericirii Si ce mununat spui ca azi sunteti o floare...
Lisandru...bine te-am regăsit eu!
Unde mi-ai fost suflet drag? Mie una, cu siguranţă mi-ai lipsit foarte mult!
Cher iubita...mulţumesc! Oare ştii, sau poţi bănui cât de mult pot însemna vizitele şi cuvintele tale pentru mine?
Suntem floare..., o flaore completă cu două petale şi un miez fermecat!
Trimiteți un comentariu