margaretă cu bujori...

(Sursa foto: internet)

într-o zi, în care ploua cu mine peste tot pământul,

iar viaţa mă învăţa să rezist cât mai mult cu respiraţia tăiată,

m-ai prins în palmele tale frumoase

şi mi-ai făcut culcuş între ele din tine şi clipele tale

atunci am învăţat prima oară să zbor fără aripi între două palme

fără să mă lovesc, fără să cad, fără să nu mă simt

cel mai mult a ta

şi...

tot atunci, am învăţat să-ţi iubesc mâinile - căuş pentru un suflet

şchiop

mi-ai zâmbit precum nimeni altul, iar pământul nu m-a mai putut întinde

viaţa nu a mai reuşit să-mi dea lecţii despre cum să mor clipelor

sufletul meu devenise o margaretă cu bujori,

tu-mi iubeai fiecare petală cu gingăşie şi emoţie

eu mă năşteam de fiecare dată altă petală

ca să te pot iubi şi să mă poţi iubi la nesfârşit

devenisem o peliculă peste care timpul a scăpat o lacrimă,

(o clipă, o clipă, o clipă...)
eternă de iubire!

~~~ ~~~ ~~~

 Din tăcerile tale se nasc cele mai frumoase declaraţii de iubire şi tot din ele am învăţat
să mă las iubită.
Când mă taci...sufletul tău mă şopteşte cel mai frumos, iar al meu te aude cu toată iubirea lui!

>>>Cu nefiresc de multă dragoste...dragostei mele nefiresc de minunată!<<<