(Sursa foto: internet)
atât de multe apăsări şi tăceri
sunt între noi
tată...
timpul s-a jucat cu umerii sufletului
nostru,
şi cu-nţelegerea firească
n-a stat niciodată să ne vorbim
nevorbitele,
nu ne-a lăsat să ne ascultăm
nerostitele
ne-a alergat mereu
la început pe tine de mine,
apoi pe mine de tine
şi n-am apucat
să-ţi sărut mâna tată,
iar tu fruntea mea de fată
tare îmi este apăsată de nesărut
şi griji
tată...
poate acum? poate...timpul va sta
suficient
cât să vezi că şi frunţile devin cărunte
nu doar aşteptările,
iar mâinile pot fi iubite şi sub tăceri
tată...
timpul s-a jucat cu umerii sufletului
nostru,
şi cu-nţelegerea firească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu