16 decembrie 2009

semne de cale



ninge frumos între noi
din ochi de poveşti fără de sfârşit
în mine tocmai s-a trezit o sanie albastră uitată
undeva într-un colţ de gând
alunecând prin irişi căprui, mă fulguie făcând piruete
pe colţ de privire aruncată departe, departe
unde doar inorogii nechează iubire,
iar ecoul şoaptelor tale mă acoperă ca o avalanşă de dragoste

ca şi un ultim vis păstrat între pleoape o ultimă poţiune rară
s-a aşezat cuminte lângă genunchii mei
depănându-mi de tine câte-n cer şi câte-n suflet,
iar eu, am apucat-o încet cu vârful degetelor,
să nu-i rănesc firul de tors din foc nestins
şi scoţându-mi din inimă o pasăre de zăpadă cu aripi deschise
i-am spus să zboare pâna la tine
în lumea vrăjitorilor frumoşi unde iarna e dans de fluturi albi
printre flori de zăpadă

în drum spre tine am găsit miezuri de suflet semne de cale
nestinse paşilor mei pierduţi mie
i-am cules pe buze, pe ochi, pe obraji, pe frunte, pe palme
să te redau ţie când ai să te culegi dăruindu-mă
într-o îmbrăţişare peste care cerul plânge cu un ochi şi râde cu altul,
iar noi ne iubim în nămeţi calzi

2 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"în drum spre tine am găsit miezuri de suflet semne de cale
nestinse paşilor mei pierduţi mie" - drumul către sufletul persoanei iubite este lung şi întortocheat, dar merită făcut...

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

A fost lung..., întortocheat pentru că aşa a vrut viaţa să ne împrăştie şi să ne adune, dar...sufletul lui e atât, atât de simplu, de plin de iubire, de curat şi de frumos încât merită nu o viaţă ci o eternitate!