(Sursa foto: internet)
am să-i dăruiesc o lacrimă picurată din suflet, două zâmbete şi o privire căpruie să o pună după urechea acelor sale mereu grăbite să fure din clipele celor care se iubesc şi-şi sunt departe unul altuia...
vreau doar o clipă - atât. clipa noastră. cea pe care Dumnezeu a clipit-o de două ori în şapte zări şi peste şapte mări de aşteptări, iar noi am găsit-o şi ne-am dorit-o nouă...deşi, deja era ruptă în mii de bucăţi de speranţe. din sacul cărunt de dorinţe şi întâmplări am căzut unul în sufletul celuilalt...ca şi un sunet mut într-o lacrimă. nu am ştiut că-mi eşti acolo până am simţit...că te simt cum te naşti a doua oară în mine...minunea mea, iubire..., iar eu aveam deja mai mult de-un an şi învăţam să umblu, să zbor, să silabisesc fericirea în sufletul tău!
eşti ca şi un picur de viaţă într-o apă care nu s-a mişcat niciodată. o apă ascunsă undeva într-un loc îngust, uitat şi părăsit. tu însă...ţi-ai lăsat sufletul să plonjeze liber în nemişcarea mea şi...am tresărit...un cerculeţ, alt cerculeţ, zeci de cerculeţe, mii...de cerculeţe de emoţii şi fericire şia-m învăţat să fiu o apă mişcătoare, cu valuri de speranţe şi dorinţe...acum trăiesc!
vreau doar o clipă - atât. clipa noastră. cea pe care Dumnezeu a clipit-o de două ori şi pe care eu promit că voi şti să o fac eternă trăind-o fie şi măcar o dată pentru toată viaţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu