închisă într-o sticlă

fereastra era o poartă către lumi dispărute
nu trebuia să se deschidă
băteam încet în ea cu adierea gândurilor
o atingeam cu fruntea,
cu palmele,
închideam ochii
şi zburam departe, departe
peste mări şi ţări de vise
uneori,
când întindeam mâna dreaptă,
puteam să mângâi norii şi stelele
când întindeam mâna stângă,
te simţeam pe tine
dincolo,
dincolo de timp, de mări, de fereastră
în vise


cerul tremura încet cu mine,
iar eu dădeam cu sfială norii la o parte să te văd
nu erai
puteam doar să te aud cum respiri
odată cu mine
cum îmi coborai uşor pe pleoape,
pe şira spinării,
în suflet
licoare pentru serile în care eram închisă
într-o sticlă ce plutea

în derivă

mă plimbam peste tot universul căutându-te,
căutându-mă,
chemându-te,
ducându-mă

Concurs miniPRIX

În urma unei invitaţii primite de AICI, am decis să particip la o campanie organizată de www.blogawards.ro în colaborare cu miniPRIX şi adresată bloggerilor din Cluj, Dambovita şi Vrancea.

Important: Campania se desfăşoară pe perioada 27-10-2010 până pe 31-10-2010 la ora 15:00, iar condiţiile de participare sunt relativ uşoare:

Campania constă în primirea unei reduceri semnificative, de 10%, 20% sau/şi transport gratuit la orice comandă cu valoarea de peste 100 lei, comandă directă de pe siteul www.miniprix.ro.

Premiul constă în posibilitatea de a câştiga 3 vouchere pentru cumpărături de 100 lei direct de pe site-ul miniPRIX şi transport gratuit!

Aceasta campanie consta in primirea unei reduceri semnificative, de 10%, 20% sau/si transport gratuit la orice comanda de peste 100 lei de pe www.miniprix.ro dupa scrierea unui articol precum mai jos, precum si oportunitatea de a castiga unul dintre cele 3 premii care constau in vouchere pentru cumparaturi de 100 lei de pe miniPRIX si transport gratuit!

Deci, una din condiţiile de participare la acest concurs constă în prezentarea unui articol despre Caravana miniPRIX:

"Weekendul acesta, Caravana Reducerilor online miniPRIX  trece şi prin judeţele Cluj, Dâmboviţa şi Vrancea.
Printre produsele care pot fi cumpărate se numără: cămăşi de damă de la 29 lei, bluze bărbaţi de la 19 lei, geacă de damă de la 19 lei, costum de bărbaţi de la 19,5 lei,  accesorii de la 1 la 9 lei, Reduceri Surpriză şi Discounturi de la 30%până la 80%, reduceri la orice comandă şi TRANSPORT GRATUIT la orice comandă.
Oferta este valabilă pentru comenzile online plasate www.miniprix.ro în zilele 30-31 octombrie, pentru adrese de livrare în judeţele Cluj, Dâmboviţa şi Vrancea."

În articol trebuie postat un link spre un produs/ţinută din magazinul miniPRIX, iar pentru a câştiga este nevoie de cât mai multe comentarii din partea cititorilor mei sau să am norocul de a fi trasă la sorţi.

Oricum, chiar dacă nu voi câştiga, mi s-a părut interesantă ideea şi, în urma blogmeetu-lui am decis că este timpul să trec la alt nivel în ale blogeritu-lui :).

Uraţi-mi succes şi...comandaţi şi voi ceva de pe site, pentru că m-am uitat şi chiar merită încercat!

Gânduri de fiecare zi...sau de ale mamelor

O făptură atât de mică şi fragilă  într-o lume în continuă mişcare şi schimbare, într-o lme unde oamenii sunt din ce în ce mai puţin pentru oameni...

Uneori mă întreb cum să îi aranjez aripile copilei mele, dar de fiecare dată teama îmi dispare când îi privesc încrederea şi sclipirea din ochii. E un copil iubitor, vesel, fericit, hotărât, inteligent...

Copila mea a învins lupta cu neantul încă de când s-a născut... Copila mea ştie să strige "Oli,oli,olialiiaaa" ca să intre în lumea viselor, dar ştie încă de acum să spună NU tare şi răspicat, iar dacă întrebi de ce nu, îţi spune: "pentru că nu îmi place" sau "pentru că şi eu îmi doresc aia". Augusta este un copil deosebit pentru că are capacitatea încă de pe acum, de la vârsta de 3 ani să deosebească foarte corect binele de rău şi o aud de multe ori spunând: "sălacul Hoton" sau "sălacul Tom", iar dacă o întreb de ce spune aşa îmi răspunde: "pentru că îl ceartă degeaba şi el e trist" sau "pentru că Jerry e rău cu Tom". Uneori spune..."lasă mami nu fi glijolată Augusta cheşte male", iar eu îi spun: "nu sunt îngrijorată", iar ea spune: "ba da mami...nu spune aşa...te uiţi depalte" :).

Dacă o cert uneori pentru vreo boacănă sau pentru că sunt speriată că putea păţi ceva grav în urma unei boacăne, ea îmi ia obrajii, mă sărută şi îmi spune: "mami o ubeşte pe Augu şi când o cealtă. nu fi supălată şi Augu ubeşte pe mami". O iubeşte şi îmi arată că simte că o iubesc... O întreb: "cum simţi?", iar ea râde cu ochii strălucind...şi îmi arată că simte pe la suflet, pe la ochii, pe la gură, pe la burtică...

O făptură atât de mică...ai spune că ar trebui să o protejezi mereu, dar uneori sunt cele mai înţelepte şi puternice făpturi din viaţa noastră!

Copiii sunt defapt adevăraţi piloni ai existenţei noastre, ai puterii noastre, ai excelenţei noastre ca şi oameni, ai fericirii noastre depline!

Şi deci, privind-o cum sclipeşte şi râde, cum caută înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, cum se entuziasmează şi îmi citeşte pe buze şi în suflet mă întreb...de câtă înţelepciune are nevoie un părinte ca să ştie aranja aripile copilului său în aşa fel încât să poată zbura şi fără ele ?

Eu cred că are nevoie de atâta înţelepciune pe cât îi dictează sufletul  şi iubirea din el!

La Mulţi Ani, Chris!

Dacă mă va întreba cineva cum sau când a început această prietenie...nu cred că am să pot să spun cu exactitate. Sunt atât de mulţi ani... Aveam vreo 20 de ani, eram la facultate şi ni s-au făcut prezentările într-o clădire în lucru a facultăţii din Oradea. Eu eram cu un alt prieten bun pe atunci... să-i vedem notele unui referat, iar Chris, care era coleg cu Dan, era acolo pentru acelaşi lucru.

Îmi amintesc însă, că dacă privirea unei persoane te-ar putea face să dispari, atunci eu aş fi fost invizibilă...aşa mă privea Chris atunci :)))! Păream a avea un aer de superioritate! Poate chiar eram superioară Chris, mai ştii? :P
Haha! Acum că ne cunoaştem de atâta vreme ştii că aerul acela de superioritate era defapt o carapace şi o timiditate personală :). Aveam "trac de oameni" :D.
Ne vedeam aproape zilnic pentru că frecventam aceeiaşi casă :). Eu mergeam la prietenul meu, iar el la fel. Eu să-i bat la cap, iar el să înveţe împreună la examene :).

La început nu servea nimic din ceea ce îi ofeream (la cât eram de-al naibii mai ştii ce puteam pune în cafea sau mâncare :D), iar eu nu ştiam ce să fac până într-o zi!

Când am ajuns la locul cu pricina, Chris al meu avea nişte ochii cât cepele şi mai că dormea pe el. L-am întrebat ce a păţit, iar el a spus că în pat nu a putu dormi din cauză că dan a ocupat tot patul şi de închis ochii nu i-a putu de la sforăituri :))). Am râs, pentru că ştiam exact despre ce vorbea!

L-am invitat în bucătărie la o cafea. M-a refuzat desigur, dar i-am zis: "Eu nu te mai rog, te rog să vi să mănânci şi să bei o cafea. Să ştii că nici nu muşc, nici nu otrăvesc.". M-a privit altfel, a venit şi de atunci nu îmi amintesc altceva decât o prietenie absolut minunată, de invidiat.

Da, mă întreba cineva într-o zi pe blog dacă eu pot să spun că am prieteni adevăraţi. Chris este unul dintre ei. Chris a fost mereu prezent în viaţa mea la bine şi la rău.

Prietenia, este un fel de "căsnicie" între doi oameni care se pot accepta exact aşa cum sunt, care pot schimba replici, opinii, sentimente fără să se supere unul pe altul. Din punctul ăsta de vedere noi încă suntem "căsătoriţi" unul cu altul :))) şi aş spune că puţini oameni au privilegiul unei astfel de prietenii.

Nu cred să fi sunat o dată la Chris, iar el să nu găsească o vorbă bună, un sfat pertinent şi plin de bune intenţii sau să nu ajungă la mine în timp util dacă aveam nevoie să fie acolo. Ceea ce mi-a plăcut şi îmi place la el este obiectivitatea, sinceritatea şi sufletul lui deosebit de mare şi frumos. Nu cred să fi spus vreodată ceva care să rănească sau pe care să nu te poţi baza...


Şi, ca să ştiţi, eu nu am fost prietena lui cea mai bună deşi am avut bune intenţii şi îl iubesc enorm de mult..., deşi îl doresc bine şi fericit...am dat-o de multe ori în bară în privinţa prietenului meu..., prietenului meu cel mai bun! 
Eu nu am ştiut să fiu obiectivă, nu am ştiut să nu-l implic în rahaturile mele personale, nu am ştiut să fiu lângă el în cel mai greu şi trist moment al vieţii lui şi nu am ştiut să ajung la el când a avut nevoie să fiu acolo, aşa cum a făcut-o el!

Şi, ca să vedeţi că sunt oameni mult mai buni şi mai frumoşi decât mine...el nu s-a supărat pe mine, nu m-a dat la o parte din viaţa lui, nu m-a ignorat ci a continuat să mă înţeleagă, să mă aprecieze, să îmi fie alături la bine şi la rău aşa cum ştie el mai bine!

Între mine şi Chris s-au scris poveşti întregi de zâmbete, de discuţii la lumina focului, de evenimente fericite, de excursii nenumărate în Padişul nostru alături de alţi prieteni, de jucat Delta Force la modul real şi serios nopţile în Padiş (târâşuri prin boscheţi, prin albii, printre copaci...joc la care Ionică era mereu câştigător sau mă rog...aproape... :)))) eroul nostru!), de nopţi nedormite jucând Brood War :))), de lacrimi de neputinţe, de muncă împreună, de dormit cu capul pe birou împreună :), de Crăciunuri fericite, de zile de naştere, de chefuri pline de veselie, de dans, de muzică...şi îi mulţumesc pentru toate clipele petrecute alături de mine - deşi eu ştiu că asta nu înseamnă întotdeauna ceva foarte plăcut :D, deoarece de multe ori sunt o fire imposibilă, pisăloagă, cad în oala cu melancolie, iar atunci e jalnic...sunt extrem de căpoasă şi uneori îmi place să am doar eu dreptate :), dar el m-a suportat şi mă suportă cu brio de fiecare dată >:D< !

Ba a suportat de la mine să guste şi pizza crudă şi pui flambat într-o noapte de făcut mâncare în excursie,

Mulţumesc dragul meu Chris pentru toţi aceşti ani şi...pentru cei care vor veni, pentru faptul că tu întotdeauna ai ştiut să îmi dai aripi sau să mi le îndrepţi frumos dacă erau mototolite, pentru faptul că tu ai aşteptat din prima clipă în care mi-ai citit poeziile să îmi citeşti cartea..., pentru încrederea pe care o ai în mine şi cu care ai ştiut să mă molipseşti şi pe mine de fiecare dată!

Ştiu că aş putea să scriu pagini întregi şi niciodată nu am să reuşesc să spun tot ce simt pentru tine şi faţă de această prietenie cu adevărat magică şi deosebită!

Ştiu că orice aş spune nu va putea contura sau descrie seninul şi curcubeele pe care le-ai adus tu în viaţa mea!

Ştiu că pentru o astfel de prietenie cuvintele sunt defapt...insuficiente, goale şi fără culoare şi nu au cum să spună tot ce ar vrea să spună  sau să descrie, sau să... da, ştiu că ştii şi probabil deja mă tachinezi cum obişnuieşti, dar chiar am ţinut să îţi mai spun a nu ştiu câta oară: TE IUBESC dragul şi bunul meu prieten şi sunt fericită, mândră şi privilegiată că undeva în viaţa asta drumurile, paşii şi sufletele noastre s-au ciocnit, iar noi am ştiut să ne rămânem aceeiaşi buni prieteni!

MULŢUMESC!

Dacă prieteniile sunt o poveste aşa cum spun eu mereu, atunci aceasta este o poveste frumoasă aşa cum ar trebui să fie mai toate poveştile despre prietenie...cu urcuşuri şi coborâşuri, cu bune şi rele, cu emoţii, cu tristeţi şi bucurii, cu depărtări şi apropieri, dar...care a găsit mereu metoda de a ne ţine pe acelaşi drum!

Fără să stau  măcar o clipă pe gânduri tu eşti cu siguranţă omul, prietenul alături de a cărei prietenie vreau să mă aflu şi când timpul ne va încărunţi sau altfel spus...până la capătul capătului!

Tu eşti acel om pentru care cu siguranţă când voi privi în urmă în viaţa mea voi zâmbi cu emoţie, cu bucurie şi fără nici un regret!

Dată spre urmărire generală în Monitorul de Vrancea :)...

"Luni, 25-10-2010

Adjudeni, începe Săptămâna Bibliotecii!
De Claudia Mocanu

Săptămâna aceasta debutează în municipiul Adjud, Săptămâna Bibliotecii Adjudene ajunsă la a 27-a ediţie. Evenimentul va începe joi, 28 octombrie cu expoziţii de carte pe tema „Universul toamnei” şi de artă - „Paşi spre tradiţie”, cu participarea cercului de pictură al bi-bliotecii, elevi ai şcolilor din Adjud, Rugineşti şi Ploscuţeni şi membrii Clubului Copiilor din Oneşti şi Tg. Ocna. Tot în acea zi vor mai avea loc prezentări de costume populare - „Portul popular: o artă milenară”, expoziţie de icoane pe sticlă, lemn, piatră, faianţă, farfurii, realizată de Cercul de pictură din Rugineşti sub îndrumarea preotului Ion Ciobotea, expuneri de lucrări artistice „Fanteziile toamnei”, lucrări artizanale -„Speranţă şi artă”, concepute de membrii Centrului CHARTA, Adjud. Manifestările vor continua vineri, cu diferite expuneri cu ocazia Zilei Internaţionale a Internetului, coordonate de profesor Elena Brânzoi. Totodată, se va discuta de portul în filatelia românească, sub îndrumarea profesorului Teodor Passan, din cadrul Asociaţiei Filatelice Vrancea, iar ziua se va termina cu o prezentare de carte veche de istorie. Ziua de sâmbătă, 30 octombrie, va fi una plină de surprize venite din partea caricaturistului sucevean Ovidiu Ambrozie, care va expune caricaturi şi portrete sub denumirea de „Boacăne la Adjud”.

***

De asemenea, nu vor lipsi mult aşteptatele lansări de carte şi anume „Omul retortă” a poetului adjudean Gheorghe Stroia şi „ Printre ani, lacrima netimpului” a poetului Ionel Marin. Lansări de carte vor avea loc şi duminică, Ramona Sandrina Ilie prezentându-şi volumul de poezie de dragoste „Farul de la capătul tuturor lumilor mele” iar Ion Croitoru va fi prezent cu opera „Bară la bar...ă”. Cu ocazia Anului Chopin şi a Zilei Mării Negre se vor desfăşura, la sala multimedia, diverse audiţii, iar ziua se va încheia cu un moment artistic susţinut de Ionela Chiriac pentru vârstnicii de la Centrul pentru persoane de vârsta a treia, Adjud. Luni, 1 noiembrie, Biblioteca Adjudeană va realiza diferite acţiuni, concursuri, carting ş.a.,  pe teme rutiere „O secundă pentru viaţa ta”, cu ajutorul ACR, filiala Vrancea. Anul biodiversităţii va fi promovat printr-un seminar cu denumirea „Apa, izvor de sănătate”, realizat de elevii Liceului „Emil Botta” şi ai Colegiului „Gheorghe Balş” şi o paradă de costume ecologice a Şcolii nr.4, Adjud. Penultima zi de manifestări cultural-artistice, îl va avea ca invitat de onoare pe Radu Paraschivescu, care va lansa două cărţi: „Balul Fantomelor” şi „Dintre sute de clişee: aşchii dintr-o limbă tare”, în paralel cu sărbătorirea Sf. Dimitrie prin concursuri li-terare. Săptămâna Bibliotecii Adjudene se va finaliza miercuri, 3 noiembrie, prin desfăşurarea unui spectacol de teatru de păpuşi realizat de elevi ai Şcolii nr.4, organizarea concursului literar „Sadoveanu printre noi” şi a celui de cultură şi civilizaţie franceză, „Questions pour un champion”. „Aşteptăm adjudenii să ia parte la acest eveniment cultural-artistic, de o importanţă deosebită pentru Biblioteca noastră. Suntem bucuroşi că am putut realiza cât mai multe activităţi, cu scopul de a spori interesul publicului şi de a reliefa importanţa bibliotecii în viaţa de zi cu zi a omului”, a precizat profesor Tatiana Valea, directorul bibliotecii."

(Sursa: Monitorul de Vrancea)

Blogmeet şi Bachus 2010 în Focşani

Aşa s-ar fi anunţat în mod normal festivalul viei şi vinului în Focşani... un banner mare, bine plasat deasupra drumului şi privirilor, de unii aşteptat, de alţii ignorat, iar de unii criticat,

 dar adevărul este că acest festival înseamnă mai mult decât pare a fi.

Pentru unii producători este un bun prilej de a încheia noi contracte, de a expune noi produse, de a vinde. Pentru unii cumpărători este un bun prilej de a cunoaşte noi produse, noi producători, de a revedea produsele obişnuite, dar de calitate.
Pentru majoritatea focşănenilor şi nu numai, este un bun prilej de a-şi petrece altfel sfârşitul de săptămână. Unii se plimbă şi privesc curioşi la tarabe, alţii se opresc la clovni şi primesc cu zâmbet larg figurine din balonaşe, alţii se ospătează cu mici, friptură şi carafe cu vin, iar părinţii se bucură de fericirea şi entuziasmul celor mici...

 

 

 

 

Şi, pentru toţi este un prilej de a mai uita de facturi, de rate la bancă, de faptul că le-au scăzut salariile sau nu vor avea cu ce se încălzi la iarnă... Pentru toţi e un prilej de a trage un altfel de aer în piept pentru a putea relua mai relaxaţi problemele.

În aceste zile, oricâtora..., oricât de mult le-a displăcut organizarea sau faptul că nu au venit pe scenă cântăreţii, trupele sau prezentatorii preferaţi, oricât de mult le-a stat pe limbă suma alocată de Consiliu acestui festival...totul a rămas acolo..., în gând sau pe limbă. În aceste zile nu a interesat pe nimeni culoarea politică a interlocutorului sau a persoanei lângă care a ţopăit în luminile reflectoarelor...

În aceste zile toţi am fost focşaneni, ne-am distrat, ne-am întâlnit, ne-am bucurat şi a fost bine :) !

Pentru toţi e prilej de zâmbet, de amintiri, de vată de zahăr, de carusele, de emoţii, de prieteni, de povestiri, pentru unii e un bun prilej de "bloguit" în real time :). E bine să scrii articole pe blog, să ai vizitatori şi rating, e bine să comentezi şi să fi comentat, să legi prietenii virtuale, dar, vine vremea când este bine să discuţi privind oamenii în ochi, să le auzi vocile, să le simţi căldura sufletului, să le vezi zâmbetele şi altfel decât nişte iconiţe amuzante...

 

După cum spuneam..."iconiţele" pot prinde viaţă şi pot zâmbi în viaţa reală dacă trecem peste bariera virtuală, peste carapacea personală şi învăţăm să socializăm...sau altfel spus să avem încredere şi să legăm prietenii şi dincolo de monitor, de bloguri sau pagini web.

Mai sus...se pot vedea câţiva dintre bloggerii focşăneni dragi mie aşteptând "recompletarea" echipei...care se descompletase...printre vânzătorii ambulanţi, clovni, câteva ture de carusel... :D.
Mda, despre mine şi cea mai tânără bloggeriţă e vorba, dar ştiţi cum spunea Shakespeare..."totul e bine când se termină cu bine"!

  

 Şi..., în timp ce doamna de mai sus ne pregătea carafe de vin să facem discuţia mai interesantă, mâncare să nu ne apuce vorbitul în dodii...ne-am pus pe...aşteptat. Glumesc..., ne-am pus pe discutat, pe râs, pe bancuri, pe "cunoscutelea", pe blogeritul în aer liber (sau mai bine spus aburind şi afumat de mirosuri care mai de care mai îmbietoare... :D ).

  

 

 

 

 

 

 

 

 

Unii dintre noi s-au mai întâlnit la astfel de evenimente, alţii se cunosc dată fiind conjunctura fericită, iar unii am fost pentru prima oară la o astfel de ocazie frumoasă. Cu toţii însă sperăm să ne mai întâlnim, iar astfel de evnimente să devină cât mai dese, deoarece tot ce ţine de socializare înseamnă schimb de idei, de experienţă, lucuri pozitive.

La blogmeet au fost prezenţi: Iulia, Dan Braşov, Valy, Mirolara, Cătălin, Adrian, GrimCris, Patrick Dan (căruia îi mulţumesc pentru iniţiativă şi concretizarea ei :) ), Tudor şi... Zi Senină :). Nu ştiţi cine e Zi Senină, nu? Nici de ce i se spune aşa... Hehe, nici ea nu cred că ştie că i se spune aşa sau că, mă rog...eu îi spun aşa :).
Să vă povestesc (dacă tot suntem într-un Han al Poveştilor...)... Într-o zi, mai sumbră şi mai ruginită, în care m-am trezit cu sufletul la perete şi cu lacrimile răsucite după nişte gânduri mai aiurea..., în casa mea virtuală şi în viaţa mea...a intrat o Zi Senină :) şi este senină nu doar pentru că are nişte ochi albaştri deosebit de calzi şi frumoşi ci pentru că a apărut aşa..., uşor, pe vârful sufletului..., cu graţie...ca şi cum nu ar fi vrut să deranjeze nimic de la locul său obişnuit şi..., odată cu ea a intrat şi seninul, duioşoa şi zâmbetul. Am ajuns să ne dăm seama că eu citesc blogul soţului ei, fără ca eu să ştiu că citesc blogul soţului ei, iar soţul ei citea blogul meu fără să ştie că soţia lui citea blogul meu... Na, ceaţă! :))) Am ajuns să aflăm una despre alta că iubim Asia şi că ne-ar fi plăcut să ne naştem acolo... Am aflat că iubim filmele coreene, că ne place Bidam alias Kim Nam Gil şi alţi actori deosebiţi.
Şi, lăsând aşteptarea puţin la o parte...Zi Senină este Mihaela, soţia lui Tudor :). Nu este o blogeriţă, dar este căsătorită cu un bloger deosebit care aduce mereu articole interesante şi incitante în discuţie şi de la care avem destul de multe de învăţat dacă ştim asculta :).

Şi...uitam!

La acest Blogmeet a mai fost prezentă Gărgăriţa, cea mai tânără blogeriţă din Focşani, o fiinţă care iubeşte magia acestui oraş la fel de mult ca şi mama ei. Iubeşte acest oraş atât de mult, încât, jumătate de an a spus mereu: "Foşani, hai mami la Foşani acasă..." şi a lăsat în urmă Oradea, bunici, unchi...doar să se întoarcă la "Plcul Băcescului şi Şuman" :). Gărgăriţa are blog cu acte în regulă şi, când mama îşi mai permite...chiar activează pe el :).

Şi, ca să vedeţi că vorbesc serios, în timp ce alţii stăteau la o carafă cu vin, ea stătea la o "căciulă roşie" şi un Fanta :))), delectându-se cu "nenea Dan" şi "tanti Miaela"

 

Vedeţi? Eu vorbesc serios! Fata mea are toate şansele să devină un blogger renumit care să ne pună cu botul pe tastatură :))).

Şi, ca şi o concluzie, aş spune că mi-ar plăcea foarte mult  să ştiu că sunt cât mai mulţi tineri în ziua de astăzi care să aibă inteligenţa, perspicacitatea şi spiriul lui GrimCris. Este un băiat care ştie ce vrea, ştie ce spune, îi place să aibă ce discuta şi cu cine. Nu îi este teamă să treacă graniţele virtualului şi poate fi un interlocutor grozav.  Un tânăr de nota zece. Şi unii dintre noi avem câte ceva de învăţat de la el :).

Tudor, aşa cum am mai spus, este o persoană deosebită, care aduce mereu în discţie subiecte interesante şi incitante fără să ajungă să se depersonalizeze pe el sau site-ul său. Eu una aş spune că asta este o calitate deosebită în blogeritul zilelor noastre când mai toate siteurile şi blogurile ajung să fie superficiale de dragul ratingului, pingurilor sau reclamelor.

Patrick...este o persoană deschisă care ne oferă foarte multe atât prin blogul său unde ne dă informaţii, detalii şi ne ţine la curent cu tot ce înseamnă bun sau mai puţin bun din viaţa noastră de focşăneni, cât şi în viaţa reală unde a ştiut să ne dea informaţii pe care eu le consider interesante şi deosebit de bune.

Cătălin...haha, ar trebui să vă las şi pe voi să o păţiţi. Să vedeţi şi voi cât pare de serios...(nu că nu este), dar este un om sensibil, plin de viaţă, de veselie şi înţelepciune cum bine l-am ghicit eu de la început. Este genul de om care chiar dacă îţi pune pe tavă ceea ce spune...te lasă să îţi suceşti puţin mintea, să meditezi, să tragi propriile concluzii.

Iulia...ce să spun eu despre Iulia? Ea e preferata mea pentru că e directă, pentru că nu se teme să spună ce simte să spună, dar ştie să o facă într-un fel în care nimeni nu se poate supăra pe ea. ea spune că are un blog de...nimicuri, dar nimicurile ei ne ţin mereu treji şi ne pun creierul la măcinat. Este spontană, inteligentă..., sclipeşte. Credeţi că am uitat ceva? :) Iulia e...Iulia!

Mirolara... :)...doar nick-ul şi aş putea spune tot despre ea. Este o visătoare, o fire sensibilă, o persoană care pare să nu vrea să te atingă cu nimic, dar ştie să dea cuvântului un rost deosebit. La ea, cuvântul pare să fie la el acasă şi ea ştie foarte frumos să-l crească, să-l facă magic şi să-l lase să zboare exact unde şi-a propus. O persoană plină de caracter şi frumuseţe!

Valy...un gentelman în adevăratul sens al cuvântului. Eu nu cred să poată exista cineva care să nu-l placă pe Valy. Ăla ori e orb, ori surd, ori habar nu are ce înseamnă să cunoască un om frumos. E sensibil, generos, inteligent, optimist...! Articolele lui mi-au arătat mereu că îi pasă..., îi pasă de familie, mediul în care trăieşte, de oamenii lângă care trăieşte şi munceşte, de oraş, de...tot. Şi ştiţi? Zâmbeşte mereu :), iar asta te face să vezi că lumea chiar e un loc frumos!

Şi..., ajung şi la preferatul lui fiică-mea :)...la nenea Dan :), căruia încă o dată îi mulţumesc pentru răbdarea faţă de Augu şi pentru faptul că a ţinut să o vadă din nou râzând. 

Dacă eu voi uita vreodată, ea cu siguranţă îşi va aminti mereu :). E un mamut în materie de memorie!

Dan, a fost printre primii bloggeri din Vrancea pe care i-am descoperit. Întâmplător... Întâmplarea a devenit curiozitate, iar apoi obicei. Acum, e obiceiul de fiecare dimineaţă :). Este un om sociabil, deosebit de deschis, un om pe care te poţi baza şi care nu te priveşte de sus deşi poate ar putea. I-am mai spus odată, dar acum îi confirm...este genul de persoană alături de care îţi face plăcere să mergi ca şi prieten până la capăt :).

Adi, este un om şi un blogger foarte interesant. Găseşti la el absolut orice...o enciclopedie :). Pe blog găseşti informaţii de ultimă oră, dar găseşti şi poezie, proză, şchiţe...şi multă, multă sensibilitate :). Eu cred că ar fi o provocare să îi vizitaţi blogul sau să-l cunoaşteţi.

Dar..., indiferent câte aş spune eu sau cum i-aş descrie eu, mi se pare prea puţin pentru ceea ce am descoperit eu în ei şi pentru ceea ce mi-au oferit ei mie...nişte oameni care au ştiut să întindă unei străine o mână, o vorbă prietenească şi caldă la nevoie, nişte oameni care au ştiut să suţină, nişte prieteni sinceri şi frumoşi apăruţi...de niciunde pe calea biţilor sau a sufletului, pentru că eu tot cred că oamenii nu se întâlnesc întâmplător ci...prin intermediul unor întâmplări fericite!

Vă mulţumesc tuturor pentru această zi senină, liniştită şi frumoasă şi...de abia aştept să ne reântâlnim într-un fel sau altul :)!

Acum, ştiu cum arată ochii şi zâmbetul tău cititorule...şi mă bucur că nu mereu, dar din când în când îmi permiţi să ating cerul cu privirea!