28 octombrie 2010

La Mulţi Ani, Chris!




Dacă mă va întreba cineva cum sau când a început această prietenie...nu cred că am să pot să spun cu exactitate. Sunt atât de mulţi ani... Aveam vreo 20 de ani, eram la facultate şi ni s-au făcut prezentările într-o clădire în lucru a facultăţii din Oradea. Eu eram cu un alt prieten bun pe atunci... să-i vedem notele unui referat, iar Chris, care era coleg cu Dan, era acolo pentru acelaşi lucru.

Îmi amintesc însă, că dacă privirea unei persoane te-ar putea face să dispari, atunci eu aş fi fost invizibilă...aşa mă privea Chris atunci :)))! Păream a avea un aer de superioritate! Poate chiar eram superioară Chris, mai ştii? :P
Haha! Acum că ne cunoaştem de atâta vreme ştii că aerul acela de superioritate era defapt o carapace şi o timiditate personală :). Aveam "trac de oameni" :D.
Ne vedeam aproape zilnic pentru că frecventam aceeiaşi casă :). Eu mergeam la prietenul meu, iar el la fel. Eu să-i bat la cap, iar el să înveţe împreună la examene :).

La început nu servea nimic din ceea ce îi ofeream (la cât eram de-al naibii mai ştii ce puteam pune în cafea sau mâncare :D), iar eu nu ştiam ce să fac până într-o zi!

Când am ajuns la locul cu pricina, Chris al meu avea nişte ochii cât cepele şi mai că dormea pe el. L-am întrebat ce a păţit, iar el a spus că în pat nu a putu dormi din cauză că dan a ocupat tot patul şi de închis ochii nu i-a putu de la sforăituri :))). Am râs, pentru că ştiam exact despre ce vorbea!

L-am invitat în bucătărie la o cafea. M-a refuzat desigur, dar i-am zis: "Eu nu te mai rog, te rog să vi să mănânci şi să bei o cafea. Să ştii că nici nu muşc, nici nu otrăvesc.". M-a privit altfel, a venit şi de atunci nu îmi amintesc altceva decât o prietenie absolut minunată, de invidiat.

Da, mă întreba cineva într-o zi pe blog dacă eu pot să spun că am prieteni adevăraţi. Chris este unul dintre ei. Chris a fost mereu prezent în viaţa mea la bine şi la rău.

Prietenia, este un fel de "căsnicie" între doi oameni care se pot accepta exact aşa cum sunt, care pot schimba replici, opinii, sentimente fără să se supere unul pe altul. Din punctul ăsta de vedere noi încă suntem "căsătoriţi" unul cu altul :))) şi aş spune că puţini oameni au privilegiul unei astfel de prietenii.

Nu cred să fi sunat o dată la Chris, iar el să nu găsească o vorbă bună, un sfat pertinent şi plin de bune intenţii sau să nu ajungă la mine în timp util dacă aveam nevoie să fie acolo. Ceea ce mi-a plăcut şi îmi place la el este obiectivitatea, sinceritatea şi sufletul lui deosebit de mare şi frumos. Nu cred să fi spus vreodată ceva care să rănească sau pe care să nu te poţi baza...


Şi, ca să ştiţi, eu nu am fost prietena lui cea mai bună deşi am avut bune intenţii şi îl iubesc enorm de mult..., deşi îl doresc bine şi fericit...am dat-o de multe ori în bară în privinţa prietenului meu..., prietenului meu cel mai bun! 
Eu nu am ştiut să fiu obiectivă, nu am ştiut să nu-l implic în rahaturile mele personale, nu am ştiut să fiu lângă el în cel mai greu şi trist moment al vieţii lui şi nu am ştiut să ajung la el când a avut nevoie să fiu acolo, aşa cum a făcut-o el!

Şi, ca să vedeţi că sunt oameni mult mai buni şi mai frumoşi decât mine...el nu s-a supărat pe mine, nu m-a dat la o parte din viaţa lui, nu m-a ignorat ci a continuat să mă înţeleagă, să mă aprecieze, să îmi fie alături la bine şi la rău aşa cum ştie el mai bine!

Între mine şi Chris s-au scris poveşti întregi de zâmbete, de discuţii la lumina focului, de evenimente fericite, de excursii nenumărate în Padişul nostru alături de alţi prieteni, de jucat Delta Force la modul real şi serios nopţile în Padiş (târâşuri prin boscheţi, prin albii, printre copaci...joc la care Ionică era mereu câştigător sau mă rog...aproape... :)))) eroul nostru!), de nopţi nedormite jucând Brood War :))), de lacrimi de neputinţe, de muncă împreună, de dormit cu capul pe birou împreună :), de Crăciunuri fericite, de zile de naştere, de chefuri pline de veselie, de dans, de muzică...şi îi mulţumesc pentru toate clipele petrecute alături de mine - deşi eu ştiu că asta nu înseamnă întotdeauna ceva foarte plăcut :D, deoarece de multe ori sunt o fire imposibilă, pisăloagă, cad în oala cu melancolie, iar atunci e jalnic...sunt extrem de căpoasă şi uneori îmi place să am doar eu dreptate :), dar el m-a suportat şi mă suportă cu brio de fiecare dată >:D< !

Ba a suportat de la mine să guste şi pizza crudă şi pui flambat într-o noapte de făcut mâncare în excursie,

Mulţumesc dragul meu Chris pentru toţi aceşti ani şi...pentru cei care vor veni, pentru faptul că tu întotdeauna ai ştiut să îmi dai aripi sau să mi le îndrepţi frumos dacă erau mototolite, pentru faptul că tu ai aşteptat din prima clipă în care mi-ai citit poeziile să îmi citeşti cartea..., pentru încrederea pe care o ai în mine şi cu care ai ştiut să mă molipseşti şi pe mine de fiecare dată!

Ştiu că aş putea să scriu pagini întregi şi niciodată nu am să reuşesc să spun tot ce simt pentru tine şi faţă de această prietenie cu adevărat magică şi deosebită!

Ştiu că orice aş spune nu va putea contura sau descrie seninul şi curcubeele pe care le-ai adus tu în viaţa mea!

Ştiu că pentru o astfel de prietenie cuvintele sunt defapt...insuficiente, goale şi fără culoare şi nu au cum să spună tot ce ar vrea să spună  sau să descrie, sau să... da, ştiu că ştii şi probabil deja mă tachinezi cum obişnuieşti, dar chiar am ţinut să îţi mai spun a nu ştiu câta oară: TE IUBESC dragul şi bunul meu prieten şi sunt fericită, mândră şi privilegiată că undeva în viaţa asta drumurile, paşii şi sufletele noastre s-au ciocnit, iar noi am ştiut să ne rămânem aceeiaşi buni prieteni!

MULŢUMESC!

Dacă prieteniile sunt o poveste aşa cum spun eu mereu, atunci aceasta este o poveste frumoasă aşa cum ar trebui să fie mai toate poveştile despre prietenie...cu urcuşuri şi coborâşuri, cu bune şi rele, cu emoţii, cu tristeţi şi bucurii, cu depărtări şi apropieri, dar...care a găsit mereu metoda de a ne ţine pe acelaşi drum!

Fără să stau  măcar o clipă pe gânduri tu eşti cu siguranţă omul, prietenul alături de a cărei prietenie vreau să mă aflu şi când timpul ne va încărunţi sau altfel spus...până la capătul capătului!

Tu eşti acel om pentru care cu siguranţă când voi privi în urmă în viaţa mea voi zâmbi cu emoţie, cu bucurie şi fără nici un regret!


2 comentarii:

Cristian spunea...

Buna seara doamna Allia. Sunt eu Chris - cel despre care scrieti aici pe blog. Cine sunteti dvs. doamna???
Nu va cunosc habar n-am cine sunteti, nu stiu cum de vi-a venit sa scrieti despre mine?! Doamnelor domnilor - n-o credeti
chiar nu ne cunoastem! Asa ceva este prea de tot, Dumnezeule! nu credeam ca se poate intampla asa ceva!!!!
:) Desigur glumesc draga mea prietena - desi ma gandisem sa scriu textul fara aceasta precizare - dar vezi mi-era teama
ca n-o sa fiu inteles la fel cum esti intr-o discutie fata-n-fata. Oricum e singura precizare care o fac - in rest sa-nterpreteze fiecare cum
o vrea. Iti multumesc pentru frumoasele tale cuvinte si pentru vechea!?(dar nu si monotona) noastra prietenie. Si eu te iubesc - da da - ca prietena
si cea mai adevarata "amanta" (cunoscatorii stiu de ce).
Oricum am ramas la aceeasi parere ca la-nceput - iti cam dai aere. Dumnezeule da ce aere!!! Pai inca de atunci vroiai tu sa fii mai altfel, si-mi citeai
din creatiile proprii - ca sa vad acum ca ai scos un volum de poezii. Abia astept sa vad ce dedicatie imi vei scrie - dar parca vad ca va fi plin
de enorma ta superioritate!!! Noroc ca ma vor ajuta anii de prietenie sa fac fata presiunii. Ah da si ma va ajuta inca ceva - faptul ca aerele de superioritate
s-au transformat in caldura unei mame ce incalzeste in fiecare zi o comoara langa inima. La multi ani si tie draga mea!

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

:))))...o să inventăm marca aceea "amanţii ştiu de ce!" - , da, iar eu rămân la părearea mea: nu eşti normal! (dar sper să nu îţi revii vreodată la normalitate!)

Nomral că îmi dau aere, doar aşa te-am făcut să mă iei în ţintă, nu? :P Tot pe punctul zece am rămas la tir? :)))

Dedicaţie? Îţi bag acolo o frunză vestejită să îţi aminteşti de aerul de munte şi de mişcarea de altădată. Poate un Cd cu Brood 3 pentru când ne revedem :D. Te mai ţin bunkerele?

Eeee, te-ai înmoiat spre final :), da, asta cred că fac...încălzesc o comoară şi mă rog pentru binele şi sănătatea ei.

La mulţi ani încă o dată Chris şi...mă bucur să te am atât de aproape de suflet! Mulţumesc de urări, de nebunie, de tachinări, de...tot :).

Vezi, bagă măcar o mişcare de felină azi la chef :D. Eu nu mai am poza când am dansat pe masă :))). Defapt nu mai am multe fotografii..., dar asta e viaţa. Le revăd pe retina sufletului...de aolo nu mi le ia nimeni :).