Sufletul meu obosit a găsit drumul către soare
Sub umărul tău stâng am să-mi fac cuib din răsuflarea ta
Într-o zi, vom zbura amândoi - eu cu tine, tu cu mine la inimă.
12 comentarii:
Silvia
spunea...
Vă urmăresc de ceva timp creaţiile şi vreau să vă mulţumesc pentru faptul că sunteţi o adevărată delectare pentru suflet.
Acest poem, dintre toate m-a surprins atât, încât am rupt tăcerea :).
Crengu, ce faci? Te dai cu "duşmanul" :)? Nu pot, dar e atât de complicat să te laşi iubit de cineva...mai ales când ştii că nu faci altceva decât să alimentezi o tristeţe (deşi el spune că pentru el e o bucurie şi o binecuvântare...). Oarecum e chiar greu...
Şi eu de abia aştept să ne vedem! Şi da, îmi este foarte, foarte dor de tine... >:D<!
Ia uite-o şi pe Silvia!!! Măi fetelor, nu îmi faceţi "treaba" deloc uşoară :).
Silvia, poate îţi dă Dumnezeu şi ţie un Jumong şi apoi să te văd :D. În altă ordine de idei...să nu crezi că eu sunt de piatră, dar chiar nu e ceva de invidiat :(.
Nu, nu este. Îmi dau seama în ce poziţie te afli, iar tu eşti atât de sensibilă, de bună... ştiu că nu îţi e uşor să rămâi impasibilă. Defapt dacă ai fi, nu ai fi tu :).
Totuşi, îmi place la el că ştie ce vrea, ce simte, este bătăios, romantic. E aproape perfect :))).
Nu ma dau cu dusmanul :p si chiar nu incerc sa-ti ingreunez situatia. Cred ca fiecare dintre noi a trecut prin asa ceva la un moment dat si stie cum e. De-asta spun ca nu poti sa-l impiedici sa simta, poti doar sa speri ca-i va fi bine, intr-un fel sau altul.
Mai ales ca, la cum te stiu, nu i-ai face rau nici macar unei muste. Si sa nu te mai aud ca nu ai niciun fel de "stralucire", ca ma superi. Pana si el a vazut ce om deosebit esti, d-apoi noi, care te mai si cunoastem?:)
Draga mea dragă...îţi mulţumesc pentru tot, mai ales pentru grija şi sentimentele pe care mi le porţi. Eşti o femeie minunată şi o prietenă deosebită.
Ştiu că nu te-ai dat cu duşmanul :). Era un fel de a spune. Nici nu îl pot privi aşa...la urma urmei, e o fericire să ştii că oamenii te iubesc dincolo de toate. Aşa cum a spus şi el este o binecuvântare.
Mă miră însă atât de mult felul în care mă percepe şi mă simte (aşa cum ai văzut şi tu)...de parcă ar fi fost aici de ani de zile, de când mă ştiu :). Asta face totul foarte greu, restul este emoţie. Nu e greşit să simţim emoţii, nu? e ca şi cum te încălzeşti la soare, de la distanţă :). Te bucuri de efectele lui fără să îţi doreşti să fi acolo sus... aşa simt.
12 comentarii:
Vă urmăresc de ceva timp creaţiile şi vreau să vă mulţumesc pentru faptul că sunteţi o adevărată delectare pentru suflet.
Acest poem, dintre toate m-a surprins atât, încât am rupt tăcerea :).
frumos, fara cuvinte...
iar musica din categria "Cafe del Mar", e una dintre cele mai relaxante din categoria ChillOut ;)
sa ai o zi faina :)
@Silvia..., atunci, te mai aştept pe aici :). Mulţumesc!
Patrick, frumoasă surpriză să te revăd aici :). Mă bucur că ţi-a plăcut.
Cafe del mar mă încântă şi mă relaxează. Îmi place Energy52 în mod deosebit :).
http://www.youtube.com/watch?v=U-tqyVjbJHU
:) da, aşa mă gândeam şi eu! Mă bucur că e cum am simţit şi eu că e. Mă refer la Jumong :P. Să ştii că încep să te invidiez :D!
Eheee, draga mea, chiar nu poti impiedica oamenii sa simta. :) Stii ca mi-e dor de tineeee? Mult mai e pana in martie! >:D< :*
Crengu, ce faci? Te dai cu "duşmanul" :)?
Nu pot, dar e atât de complicat să te laşi iubit de cineva...mai ales când ştii că nu faci altceva decât să alimentezi o tristeţe (deşi el spune că pentru el e o bucurie şi o binecuvântare...). Oarecum e chiar greu...
Şi eu de abia aştept să ne vedem! Şi da, îmi este foarte, foarte dor de tine... >:D<!
Ia uite-o şi pe Silvia!!! Măi fetelor, nu îmi faceţi "treaba" deloc uşoară :).
Silvia, poate îţi dă Dumnezeu şi ţie un Jumong şi apoi să te văd :D. În altă ordine de idei...să nu crezi că eu sunt de piatră, dar chiar nu e ceva de invidiat :(.
Nu, nu este. Îmi dau seama în ce poziţie te afli, iar tu eşti atât de sensibilă, de bună... ştiu că nu îţi e uşor să rămâi impasibilă. Defapt dacă ai fi, nu ai fi tu :).
Totuşi, îmi place la el că ştie ce vrea, ce simte, este bătăios, romantic. E aproape perfect :))).
dacă e şi frumos, mi-l dai mie? :D (glumesc)
Măiii, :)))! Te bat! Da, este aproape perfect :) şi nu, nu îmi este deloc uşor.
Nu ştiu de ce am impresia că mă cunoşti mai bine decât am crezut :).
Să ţi-l dau? Tu ai spus că e bătăios şi ştie ce vrea sau ce simte (mă întreb totuşi...ştie?) deci...crezi că s-ar da :D?
Nu ma dau cu dusmanul :p si chiar nu incerc sa-ti ingreunez situatia. Cred ca fiecare dintre noi a trecut prin asa ceva la un moment dat si stie cum e. De-asta spun ca nu poti sa-l impiedici sa simta, poti doar sa speri ca-i va fi bine, intr-un fel sau altul.
Mai ales ca, la cum te stiu, nu i-ai face rau nici macar unei muste. Si sa nu te mai aud ca nu ai niciun fel de "stralucire", ca ma superi. Pana si el a vazut ce om deosebit esti, d-apoi noi, care te mai si cunoastem?:)
Draga mea dragă...îţi mulţumesc pentru tot, mai ales pentru grija şi sentimentele pe care mi le porţi. Eşti o femeie minunată şi o prietenă deosebită.
Ştiu că nu te-ai dat cu duşmanul :). Era un fel de a spune. Nici nu îl pot privi aşa...la urma urmei, e o fericire să ştii că oamenii te iubesc dincolo de toate. Aşa cum a spus şi el este o binecuvântare.
Mă miră însă atât de mult felul în care mă percepe şi mă simte (aşa cum ai văzut şi tu)...de parcă ar fi fost aici de ani de zile, de când mă ştiu :). Asta face totul foarte greu, restul este emoţie. Nu e greşit să simţim emoţii, nu? e ca şi cum te încălzeşti la soare, de la distanţă :). Te bucuri de efectele lui fără să îţi doreşti să fi acolo sus... aşa simt.
Trimiteți un comentariu