Nu ar trebui sau poate chiar nu are importanţă, dar mie îmi aminteşte de filmele alb-negru şi de anii 60'-70'. De femei rafinate, elegante cu bucle şi rochii roşii cu buline albe, de bărbaţi în pantaloni cu pătrate şi pălării moderne cu boruri scurte. De rotocoale de fum şi de Billie. Mai ales de Billie. Parcă o văd stând pe capotă picior peste picior, ţinând în mână o ţigară lungă şi cântând. Lângă ea un el. Cămaşă albă şi bretele. O pălărie pe ureche şi un zâmbet frumos. Iar ea se ia la întrecere cu cerul. Cântă. Nu are importanţă ce. Billie cântă bine orice. Şi râde îngereşte. Stă într-un cot, visează, zâmbeşte şi se gândeşte la un el cântându-l cum doar ea ştie. La asta mă gândesc când văd cum ne plouă lângă un Megane roşu. Şi cum ne mai plouă...
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu