Frappe
Mă plimb de colo-colo fără nici o noimă. Azi. De obicei mă plimb grăbită. Sau cu treabă. Azi, nu. Mă uit în jur şi soarele pare a străluci şi mai tare. E de-a dreptul torid. "Căldură mare coniţă, căldură mare!" cum ar fi spus de alde Caragiale. Oricum pare a fi una din zilele acelea. Doar că eu nu caut strada Pacienţii, iar pe stradă nu e nici un poiţai călare. Sunt doar tarabe ambulante pe lângă maşini. Aruncate la întâmplare. Ferite de ochii celor ce ar trebui să-i vadă. Bune uneori pentru noi. Alteori enervant de inestetice şi "încurcă lume". Mă rog, după cum avem nevoie. Lumea de pe stradă se grăbeşte şi ea. Sau nu. Sau ţipă şi gesticulează. Căldura ne transformă ori în amorţiţi, ori în oameni grăbiţi. Mai arunc o privire. Poate găsesc ceva frumos. Sau măcar ceva care să îmi dea puţin răgaz şi sens gândurilor care parcă o iau razna. O văd. Mare cât "La tour Eiffel" . Oricum şi ea are un nume franţuz...Café frappé. Cred că voi intra. Îmi aminteşte de o scriere de a mea şi de nişte personaje dragi. Poate undeva în fundal va cânta iubirea, iar aerul condiţionat îmi va răcori puţin gândurile. Cald dom'le, cald...!
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu