(Sursa: internet)
peste cerul meu stătea atârnată o lună de sticlă
se apleca peste toţi lupii din sufletul meu şi-i scotea rând pe rând
nopţilor
peste pământul meu creşteau umbre de piatră
coborau în gâtul meu, în trupul meu, în sângele meu una câte una
tăcerilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu