(Sursa: internet)
Iubirea poate mişca stelele de pe cer. Doar că steaua mea nu e pe cer. E aici. Jos. E steaua polară a tuturor sentimentelor mele. E o stea caldă. Când zâmbeşte face gropiţe în obraji. E magică. Cu un singur zâmbet mută toată ceaţa gândurilor mele. Cu un singur cuvânt împrăştie norii de deasupra pământului meu. Cu o privire mă învie ori de câte ori mi-am murit. Şi mă iubeşte. Să îmi amintesc doar viaţa din mine. Şi dansul. Şi inima. Şi drumul. Steaua mea e pământeană. Oare această stea, iubirea o poate mişca de pe "cerul" unde se află şi să o aşeze peste cerul pivirii mele...? Acolo unde ochii se pot vedea. Şi dincolo de ei. Acolo unde vârful degetelor mele o poate atinge şi mângâia?! Acolo unde poate plânge şi râde? Acolo unde sunt eu? Acolo unde se termină toate drumurile şi începem doar...noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu