Culoarul din Picătura de vopsea

Nici măcar nu îmi amintesc locul. Doar zâmbetul. Zâmbetul şi pe ea. Cred că defapt ea era locul. Şi lumina. Lumina aceea care apare dintr-o dată când ceva nu ne place sau ne plictiseşte sau totul e cu susul în jos. Era doar un culoar fără culoare. Avea multe uşi şi părea că nici una nu era bună. Nimeni nu intra. Nimeni nu ieşea. Aerul se strângea în jurul meu. Sufocant. Deodată, toate luminile s-au aprins. Brusc. Ele erau acolo, doar că ea le închidea şi le deschidea. Apărea pur şi simplu, iar ele se jucau. În jurul ei. Atunci am ştiut că eram unde trebuia să fiu. Am zâmbit. Tot atunci am văzut că acel culoar era alb. Simplu. Ca şi acea întâmplare. Ca şi zâmbetul ei. Cu o excepţie. Zâmbetul ei era culori şi senin. Iar ea, părea ireală. şi eu, nici acum nu îmi amintesc locul. Doar că eram pe acolo.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha