16 februarie 2012

Necondiţionare...


 (Sursa foto: internet)

Oarecum, cred că aşa ar trebui să ne acceptăm locul şi rostul pe care ni-l dăruieşte cineva în inima şi viaţa sa...necondiţionat!
Să dăruim celor pe care îi iubim din suflet. Deschis. Fără să avem aşteptări. Când le vedem privirea fericită, senină şi zâmbetul să...zâmbim. Să ne bucurăm. Să ştim, că într-un fel sau altul...sub o formă sau alta, un gest al acelui zâmbet însemnăm...noi! Fie şi cel mai mic.
Nu am intrat niciodată în sufletul cuiva cu forţa. Dacă locul meu a fost afară..am aşteptat acolo. În faţa sufletelor putem naşte grădini frumoase unde cel drag se poate relaxa. Şi noi, alături de el. Indiferent cum. Chiar şi ca simplu prieten. Sau mai puţin de atât. Ca şi o gură de aer curat şi atât. Important este când iubim să fim acolo. Să încercăm să fim umărul acela care ridică. Fereastra aceea care se deschide când lumea devine sufocantă. Sărutul de somn uşor în nopţile reci în care nimeni nu rămâne. Şi chiar uitare. Când nu suntem altceva decât greutate pe suflet. Uneori, adierea poate deveni furtună în viaţa cuiva. Atunci, trebuie să ştim să ne luăm rămas bun. La urma urmei, viaţa aceasta nu este decât o călătorie frumoasă care se sfârşeşte cu noi şi în noi şi pe care o ducem mai departe...în sufletul nostru. Acolo, ne locuiesc amintirile şi oamenii. Acolo...sălăşluieşte iubirea. Nimic, nu se pierde când ştii să dăruieşti, să aştepţi şi să primeşti. În fond, când facem lucurile din dragoste, nici unul nu este mai prejos decât celălalt, nu? Nici oamenii. Poate doar..iubirea e mai profundă. Aceea, nu va trece însă niciodată. Nici măcar atunci când noi nu ne vom mai fi demult, iar viaţa noastră se va transforma într-un basm cu praf de stele pe umeri...

5 comentarii:

Zaraza26 spunea...

Draga mea, am primit o veste teribila. Una din fostele mele colege de facultate sta cu baiatul internat la Fundeni-Bucuresti, deoarece baiatul a fost diagnosticat cu aplazie medulară autoimună, formă severă. Stiu ca tu cunosti cum se poate ajuta cel mai eficient cand este nevoie de donatii. Iti trimit mesajul scris de alta fosta colega de facultate pe adresele de mail pe care le-am gasit pe facebook.
Multumesc anticipat!

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Draga mea, voi lua cât de curând legătura cu prietena ta şi, voi încerca să mediatizez cazul cât mai urgent posibil şi pe cât mai multe bloguri şi publicaţii. Am să fac tot ce îmi stă în putinţă. Din păcate în aceste cazuri, finalitatea nu dpinde de mine sau de cei care se implică...Sper totuşi, să fie un caz fericit!

Zaraza26 spunea...

Multumesc foarte mult!
Doamne ajuta!

Zaraza26 spunea...

post-scriptum
Atunci, daca baiatul se face bine, banii sunt pentru el, daca nu, sunt pentru parintii lui, ca sa poata trece peste aceasta perioada. :) Fara acest ajutor nu este drum inainte.

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Draga mea, odată adunaţi în cont, părinţii vor ştii cel mai bine ce să facă cu ei în folosul sănătăţii copilului lor. Sper din suflet, ca oamenii să fie receptivi şi să înţeleagă că acest tânăr are nevoie de ei. Nu ai pentru ce să îmi mulţumeşti, Zaraza. Asta ar trebui să facem fiecare dintre noi când un om are nevoie de noi.