Deci nu este Focşaniul ceea ce pare; un oraş micuţ, politizat şi plin de betoane! Este un oraş al oamenilor frumoşi şi de valoare care mereu, dar MEREU ne fac mândrii că suntem vrânceni!
FELICITĂRI Alin Moldoveanu şi îţi mulţumim pentru bucata de senin pe care ne-ai dăruit-o!
"Prima declaraţie a noului campion olimpic Alin Moldoveanu (pt gsp.ro): "Mulţumesc, România, pentru susţinere!".
Frumos, nu? O declaraţie simplă, echilibrată, aproape banală, dar totodată de o şocantă normalitate. Nici un cuvînt despre condiţiile precare de pregătire, nimic despre statul român care nu sprijină sportivii, nimic plîngăcios, nimic sforăitor.
Stă cu mîinile la spate, ca un elev cuminte, şi nimic nu îl deosebeşte de oamenii de dincolo de cadrul fotografiei, cu excepţia acelei medalii strălucitoare de la gît. Are 29 de ani şi a muncit patru ani pentru o singură zi. Aceasta.
Alin Moldoveanu e un om serios. Nestrălucitor ca orice om serios. Nu apare la televizor, nu sparge miile de euro în cluburi, nu se agaţă de braţul vreunei blonde focoase. Nu a făcut-o pînă acum, cu siguranţă nu o să o facă nici de acum înainte.
Are licenţă în psihologie şi ştie ce este în capul oamenilor, aşa că ştie probabil că mulţi din cei care trec pe lîngă el pe stradă cred, privindu-i ochelarii, că e un tocilar. Va avea cîteva zile în care îl vom amuza sau poate agasa cu mîndria noastră de oameni satisfăcuţi de o medalie la un sport pe care îl înţelegem prea puţin. Apoi se va întoarce în anonimatul poligonului de tir, în care va munci cîţiva ani să îşi antreneze instinctele. Cu speranţa că va exista un alt moment binecuvîntat, ca cel de astăzi. Căci e aproape neomenesc să nimereşti în centrul unei ţinte pe care cei mai mulţi dintre noi îl desluşesc cu greu de la 10 metri.
Încercaţi să jucaţi darts, stînd la 10 metri de ţintă şi veţi vedea cam ce înseamnă. Iar săgeata de la darts nu are peste 3 kilograme, aşa cum are puşca, şi nici nu trebuie să intre de 70 de ori în centru, aşa cum trebuie să se întîmple cu alicele puştii, ca să ajungi campion...."
(Sursa: Răzvan Penescu, www.liternet.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu