(Sursa foto: internet)
Priveşte, plânge toamna peste noi iubite
Cu lacrimi ruginii dansate de-arlechini,
Cu praf de stele prelins din stalactite,
Iar peste toate tace un cer cu ochi bătrâni!
Priveşte, noaptea noastră e ca o toamnă goală
Tu pui o stea de sânge, eu mai adaug două,
Iar viaţa joacă zaruri şi şah pe cer de rouă
Şi ne declară "pat" în ani cu ochi de ceară!
Priveşte, plânge toamna peste noi iubite
Noi ne călcăm pe urme, dar doar în sens opus
În urma noastră doar frunze răscolite,
Iar peste toate-un cer cărunt cu suflet plâns!
Gânduri:
Timpul ne păşeşte în suflet,
iar noi ticăim în noi ca şi marea
într-o cochilie!
Oare cât de cărunt e un suflet ce se prelinge
în noi ca şi într-o clepsidră cu gratii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu