20 februarie 2014
"Let`s "BREATHE" to Copenhaga!!!"
Pe 1 martie vor fi selectiile melodiilor participante la Eurovision! "Let`s "BREATHE" to Copenhaga!!!"
http://eurovision.tvr.ro/noutati/selectia-nationala/finalisti-selectia-nationala-2014/
14 februarie 2014
Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși!
Eu te-am visat de la 6 ani și te știam mai bine decât mă știam pe mine. Pe tine mi te-am amintit, dar pe mine mult mai târziu. Mereu am știut că ești undeva în această lume și niciodată nu m-am îndoit că ești sufletul care mă iubești mai mult decât oricine altcineva și pe care îl iubesc până la abandon total! În serile reci, când stăteam cu fruntea și palmele lipite de fereastră, tu mereu știai să faci vântul să adie dincolo de ea și să-mi șoptești..."Va fi bine! Sunt aici!"...și erai! Și într-o zi, viața a spus că ar fi cazul să te scoată din buzunarul ei secret de la piept și mi te-a născut un bărbat frumos ca nici un altul. Cu ochii mereu calzi. Cu zâmbetul mereu pe buze. Cu inima mereu copilărească. Cu brațele mereu deschise pentru mine. Cu o iubire ca nici o alta. Și am știut că ești tu. Te visasem cu mult înainte de a te vedea. Când ți-am văzut prima oară chipul...am știut că viața în sine este un miracol! Asta, dragostea mea este pe scurt povestea noastră...Suflețel și Suflețica...cei născuți unul pentru altul...pentru o viață și toate câte vor fi să fie! Suflețel, tu nu ești doar iubitul meu. Ești cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Mi-ai fost alături în toate momentele vieții. M-ai ținut de mână la primul bal. Ai dansat cu mine primul dans. M-ai ținut de mână când m-am operat și m-ai rugat să revin când nu vroiam să mă mai trezesc. Ai țipat la mine: "Nu e timpul iubita mea! Am nevoie de tine!". A fost de ajuns să las și Raiul pentru tine. Ai fost lângă mine când eu și Augusta nu am avut pe nimeni alături și era să nu ne mai cunoaștem una pe alta. Mă mângâiai pe frunte, îmi zâmbeai, mă țineai de mână și îmi spuneai mereu că va fi bine pentru că eu sunt puternică, iar noi trebuie să ne întâlnim! Și ne-am întâlnit. Și nimic nu se poate compara cu întâlnirea unor suflete gemene care au trăit o viață împreună, au murit și se regăsesc și în asta! ce pot să îmi doresc mai mult?- Ramona-Sandrina, (Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși!)
Etichete:
carte in lucru,
Hanul Povestilor,
iubire,
Lady Allia,
noi,
Ramona Sandrina,
suflet pereche,
Sufletel,
te voi iubi pana eternitatea se va sfarsi
8 februarie 2014
Good doctor (Un doctor strălucit)
Pentru cei care doriți să vă petreceți ziua într-o atmosferă care s-ar putea să vă schimbe felul de percepție a anumitor lucruui, gândirea și chiar modul de a simți...vă recomand un serial. Un serial coreean evident. Nu, nu strâmbați din nas. Nu este un serial oarecare. Nu este dramă istorică. este despre a-ți descoperi limitele, a le testa și a le depăși! este vorba despre o boală grea: autismul și un copil autist care a devenit medic! Unul strălucit! Este vorba de speranța care o primesc cei care trăiesc în această lume a lipsei de exprimare: autiștii! este vorba despre lecții de viață, decizii și o iubire dincolo de orice!
Ei vor fi oricum cu un pas mare înaintea noastră mereu deoarece sunt modești, înțelepți și știu iubi necondiționat. Orice simt sau fac ei, este ori perfect, ori deloc! Oricum...eu vă spun să încercați să vă uitați la el. Nu veți regreta!
Dați CLICK pe linkul de mai jos și veți fi direcționați la serial! Este subtitrat în engleză!
4 februarie 2014
Citate - Liviu rebreanu, Jar
(Sursa foto: internet)
Noapte bună, Îngerul meu ♥ ~ ♥ !
(Sursa foto: internet)
Mă simt în siguranță oriunde aș fi și oricât
de adâncă ar fi noaptea gândurilor mele, deoarece din adâncul inimii
mele mă iubește un înger. Doar al meu! Și știu asta după felul ciudat în
care îmi bate inima când îi rostesc numele în tăcere! - Ramona-Sandrina
Noapte înstelată și îngerească vă doresc tuturor! pe mâine, sufletele mele frumoase...
Noapte bună, Îngerul meu ♥ ~ ♥ !
Noapte înstelată și îngerească vă doresc tuturor! pe mâine, sufletele mele frumoase...
Noapte bună, Îngerul meu ♥ ~ ♥ !
Etichete:
camaruta de ganduri,
dor,
gandul de seara,
ganduri franturi,
Hanul Povestilor,
iubire,
Lady Allia,
noapte buna,
noi,
Ramona Sandrina,
suflet pereche
3 februarie 2014
Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (dialoguri cu un înger)
(Sursa foto: internet)
Te caut! Te voi căuta până la sfârșitul lumii dacă va fi nevoie! Și nu mă mai tem. Știu că undeva te-ai oprit și mă aștepți. Ești acolo. Nu ești aici pentru că eu mai am câte ceva de reparat. La mine. La viața mea. La sufletul meu. Și nu ține de tine. Deși știu că dacă ai putea ai pupa să treacă tot într-o clipă! Ai face dagă, dagă și ar fi bine. Dar ține de mine. Eu trebuie să îmi pun conștiința, inima, viața și faptele la treabă. Să primenesc locul acela frumos doar al nostru. Doar pentru noi. În care vom intra cu amintirile și trecutul nostru, dar singuri. Vezi, iubitule? Acolo, în cea mai adâncă noapte din mine...ești TU! Tu vei fi întotdeauna cel care mă va aduce acasă la noi!
***
(Ramona-Sandrina - Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! ~~~ cartea va îngloba și "Dialoguri pentru un înger")
sunt un orb
(Sursa foto: internet)
sunt un orb
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Sandrina-Ramona Ilie [Lady Allia ]
mă întorc desculţă către mine
mi-s tălpile goale, rănite şi fierbinţi
gleznele mi-s frânte sub gânduri
m-aş ghemui în mine ca într-o placentă
de vise
am învăţat că trebuie să mă nasc munte
până să devin câmpie verde
cu flori sălbatice şi râuri în căuş
de palmă
nu cred că am să încap azi în mine
azi ştiu că sunt o mare
am să-ţi bat malul privirii încet
scuturându-mi scoicile lacrimi
drumul către tine
nu-l fac cu pasul, gândul sau amintirea
sunt un orb
te simt doar cu sufletul
nu am nevoie de tălpi!
Reflex 89 - George Țărnea
(Sursa foto/text: Parfum de poveste)
Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu şti că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să şti,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu şti că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să şti,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.
Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
.....
ti-aș spune atât, atât de multe, dar voi lăsa dragostea noastră să te audcă înapoi în acel loc unde noi ne-am întâlnit prima oară. În acel loc unde nu a trebuit să spui nimic să mă ai. În acel loc unde inimile noastre au făcut prima oară dragoste, iar noi ne-am născut unul altuia! Ți-aș spune atât de multe, dar eu știu că tu te-ai săturat de cuvinte. De aceea am să tac, am să te iubesc și am să micesc distanța dintre noi cu mine! Ia-mă Iubite...nu înțelegi? Sunt copilul inimii tale! Iubește-mă, dragul meu! Crește-mă! Trăiește-mă! Fii cu mine! E mai bine să ne iubim în doi! Unde ești? Când eram mică, obișnuiai să stai pe pervaz alături de mine. Eu în casă. Tu mereu afară. La început nu am înțeles cum puteai să nu cazi. Apoi ți-am văzut într-o noapte aripile. Și am știut. Am știut că tu erai îngerul pe care Dumnezeu mi l-a trimis ca să nu mă afund în mizeria acestei lumi și să nu mor neiubită! Acum, stau pe pervaz și te aștept. Te simt! Dar nu te mai văd! Vreau să te văd! Atât de tare....!!!
Afară, viscolea a depărtare și uitare, telefonul sună cu putere. M-am ridicat de pe pervaz și am răspuns. Trebuia să mă mărit. La naiba! Unde sunt toți îngerii când avem nevoie de ei? Eu am nevoie de o armată!
- Mamă? Eu acum ce fac? Sunt îndrăgostită de altcineva!
- Cum de altcineva? Ești cu el de vreo cinci ani!
- Da, dar cu celălalt sunt din clasa întâi!
- Dumnezeule!!! Cum din clasa întâi? Cine este? Eu de ce nu știu!
- Pentru că nu știu...Nu știu cum să îți explic, mamă!
- Nici eu, dar ar fi bine să o faci! Acum! Cumva!
- Bine! E soțul meu! Îl știu din altă viață! În aceasta doar îl visez, darjur că e aici, mamă...Mereu!
- Oh, Doamne, ce m-ai speriat! Bine că e doar vis!
- Mamă...tu ai auzit măcar ce am vorbit cu tine?!
- Da, ceva de un soț mort și faptul că îl visezi!
- Nu e mort!
- Atunci, divorțează de el, pentru că ai o nuntă de făcut! Și gata cu prostiile astea!
- Mamă! Mamăăă!
În telefon se auzea doar tonul. În rest nimic. Numai bătaia disperată a unei inimi ce era gata să sară din piept și să urle.
(Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger), Ramona-Sandrina)
Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)
Știți ce doare cel mai tare când doi oameni sunt departe unul de altul? Nu depărtarea. Nu neîncrederea. Dorul! Dorința aceea de a te oglindi în privirea celuilalt. De a-l ține de mână și de a-ți plimba degetul prin palma lui să te convingi că e acolo. Să îți așezi obrazul în căușul acelei mâini care te-a mângâiat de atâtea ori și îți aduce atâta liniște. Este adevărat că doi oameni se pot iubi și când distanța există între ei, doar că uneori ai vrea ca în locul pernei să fie persoana iubită. Ai vrea când te doare ceva sau când ești trist să îți așezi capul la el în brațe. Acolo, unde trece tot! Și oamenii mari simt nevoia unui loc doar al lor. Un loc unde să fie în siguranță cum era când erau mici. Atunci exista mama. Acum, există omul iubit! Doar iubirea adevărată este cea care conferă liniștea aceea în mijlocul căreia știi că nimic nu ți se poate întâmpla! Uneori, din cauza acestui dor ești agitat, supărat, nervos. Bombăni mereu. Te cerți din nimicuri. Uneori devii gelos și pe femeia de servici din hotel. Și toate se varsă exact în capul celui pe care îl iubești deși știi că nu este el vinovat de ce simți tu. Dar mai știi și că el te cunoaște. Te cunoaște atât de bine încât deși se va necăji, te va ierta. Fiindcă știe! Știe cum e ce simți tu. Și el simte la fel. Concluzia iubitul meu este că iubesc să mă alint cu tine pe net, prin scrisori, prin melodii, prin imagini. Este ca și cum m-ai curta în fiecare zi. Ca și cum mi-ai pune clipă de clipă petale de flori pe așternuturi, în cadă și mi-ai pregăti mereu surprize, dar știi ce dragostea mea? Aș da orice ca în locul lor să fii tu. Chiar dacă poate vor fi luni întregi în care vei omite să îmi aduci o floare. Luni întregi în care vom uita să dansăm seara, să ne alintăm. Eu știu cine ești și cât mă iubești chiar de ar fi să mă bombăni în fiecare zi. Știu că a fi de ajuns un zâmbet de al meu să îți închid gura aia frumoasă și senzuală. Da, dorul face oamenii să simtă că li se sparge pieptul de emoții. Te rupe, te frânge! Îți vine să urli, să strigi, să te iei de piept cu tot! Să plângi uneori din orice și să mergi cu privirea pierdută pe stradă căutând ceva anume în fiecare om. te caut în toți și toate, dragsotea mea! În tot și toate. Da..mi-e dor. Dor, dor de crapă pietrele și mi se preling sărate pe obraz. Ce pot face? Să te iubesc și să sper că într-o zi dorul acesta nu va dura mai mult de câteva ore cât vom fi amândoi la servici... Până atunci însă mi-e dor! Atât, atât de dor...
cău-tân-du-te
(Sursa foto: internet)
Doamne, cum dor ochii, când nu mai pot să îmi cobor lumina din ei
în ochii tăi,
cum dor mâinile când nu mai am alte mâini unde să le odihnesc
ca într-un cuib
și cum doare inima, când nu am cine să o liniștească șoptindu-i
ce copilă și inima mea...
cum te mai plânge, dar ce-i pot face eu? Nu îmi stă în putință a o liniști
glasul meu,
nu știe să o facă să bată corect. Eu se pare nu pot decât să o ascult cum se dă de toți pereții
în mine căutându-te...căutându-te...
cău-tân-du-te!
(cău-tân-du-te - Ramona-Sandrina)
Naivul - Tu a Mea!
(Sursa foto: internet)
De-ai fi a mea, ți-aș da alt nume, un nume pe care să-l știm doar noi doi, ascuns de restul lumii. Când te voi striga iar tu îmi vei răspunde, voi ști că te-am smuls din brațele lumii și pentru câteva clipe îmi vei aparține în întregime.
Ți-aș pune nume de Soare, pentru că aduci căldură în sufletul meu.
Ți-aș pune nume de Vânt, pentru că ești pretutindeni, în jurul meu, în gândurile mele, în visele mele.
Ți-aș pune nume de Apă, pentru că de pe buzele tale îmi adăp sufletul.
Ți-aș pune nume de Pământ, pentru că îmi hrănești și îmi crești sâmburele de iubire.
Ți-aș pune nume de Lună, pentru că tu răsari mereu, unică, pe cerul meu.
Și dacă nu aș putea să mă hotărăsc, ți-aș spune simplu TU A MEA!
(Sursa text: Naivul)
Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)
(Sursa foto: internet)
Dacă veți vrea vreodată să smulgeți din mine în căutarea mea, eu nu îmi mai sunt demult mie! Undeva, s-a născut un bărbat care mă poartă în ciuda virtegiilor în inima sa, în sângele său, în trupul său, iar eu mă las purtată! Mă las șoptită. Mă las iubită în nopțile cu lună plină și în toate clipele. Mă las plânsă. Mă las trăită. Numele lui nu am să-l spun! Nu vreau să îl smulgă din mine cineva deoarece am uitat să vă spun. Undeva, s-a născut o femeie care îl poartă în ciuda vitregiilor în inima sa, în sângele său, în trupul său! Acea femeie sunt eu!
Discutie intre doi embrioni...
(Sursa foto: internet)
- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!
(sursa: internet)
Dacă vei trece pe țărmul mării mele...
Dacă vei trece pe țărmul mării mele să mă culegi în palme...de dor, azi sunt nisip...clepsidră de iubire...tot așteptând un timp... - Ramona-Sandrina
De astăzi, eu nu mai am cuvinte...
De astăzi, eu nu mai am cuvinte. Te voi lăsa pe tine să mă scrii în tăceri! - Ramona-Sandrina
Cum plânge sufletul?
(Sursa foto: internet)
Cum plânge sufletul? Se transformă în nemurire și plânge în tăcere. Să îl audă numai pietrele, el unul devenind una...cu ochii scrutând mereu depărtarea dintre mine și tine! Oare, pietrele pot muri? - Ramona-Sandrina
am să mă învelesc în tine până la capătul lumii şi am să zbor
(Sursa foto: internet)
dacă, spun doar dacă deoarece ştiu că nu suntem decât fiinţe
învelite în propriile noastre suflete, coconi de doi în doi prin viaţă,
dar dacă ai putea vreodată să te vezi prin ochii mei
ai înţelege de ce, fără să vreau, inima mea s-a oprit la tine
în dreptul tău, acolo, unde ca în faţa unei catedrale
mi-am răstignit toate speranţele, gândurile, dorurile şi iubirea
nu mai veau să plec deşi genunchii sufletului mi-s grei şi mă dor
de atâta aşteptare ţes în jurul meu mătase de vise în vise
atât de multă strălucire şi căldură mă cuprinde în preajma inimii tale
uneori iubitule peste mine vin furtuni, cad fulgere şi tunete, lupii ies din mine
în haite sau unul câte unul şi mă rup în neliniştile lor împărţindu-mă,
dar nici aşa nu pot să mă ridic de lângă dragostea ta şi să plec
încă a mai rămas carne pe sufletul meu şi vise pe aripi
unde aş putea merge? unde şi în care viaţă să pot să mă nasc
fluture fără tine???
şi dacă aş putea cum să zbor fără inima ta lângă inima mea???
iubitule, am să mă învelesc în tine până la capătul lumii şi am să zbor
până Dumnezeu mi te va aşeza pe suflet!
(am să mă învelesc în tine până la capătul lumii şi am să zbor - Ramona-Sandrina)
~~~
Toate zilele sunt asemeni unor speranțe! Cu fiecare zi ne modelăm viitorul și pe noi. Ne țesem în ea ca într-o mătase de fluturi și sperăm că măcar una...una din cele ce vor veni se va deschide cu adevărat zborului!
O astfel de zi vă doresc!
Eu ...se pare că am prea multă viața pe aripi și deloc praf magic... Nu mă mai ridic deloc pământului...
Adevăraţii îngeri în zăpadă… - WebCultura
Să nu dea Dumnezeu să nu fie mulţi cei ce simt cât de greu poate fi să nu ai cu cine să-ţi împarţi nici măcar tăcerea! - Ramona-Sandrina, Webcultura
În pași de suflet...
Prima dată mi-ai învățat sufletul să danseze. Mai apoi, trupului i-a fost ușor să te urmeze! Oriunde ai fi! Din clipa aceea, sufletul meu dansează mereu în preajma sufletului tău! – Ramona Sandrina
Abonați-vă la:
Postări (Atom)