1 aprilie 2015

dialoguri I


cum se poate aşa ceva scumpo?
cum poţi respira cu alt om în locul tău şi asta
să îţi fie pur şi simplu de ajuns?

nu ştiu, scumpule, dar eu când respir cu tine
îmi intră în plămâni atâta aer,
încât simt că zbor


trăiesc respirând prin tine! atât de mult tu în mine,
încât privindu-mi mâinile,
îmi vine să le iubesc!

scumpo, în pieptul meu se aude inima ta
atât de frumos, de adevărat şi cald
încât îmi vine să o iau în mâini şi să o sărut

iubitule! vino-mi! am să îţi ţin eu inima în palme toată viaţa
şi te voi iubi în fiecare zi cu alt dor
mai mare, mai altul, mai frumos!

Niciun comentariu: