nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce ne aparține.
atât de multe clipe ne-am fost plecați, uzi, goi și departe!
nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce putem trăi.
atât de multă viață am uitat să trăim, să murim, să existăm!
nimic!!!
vreau să vii acasă!
aici, în mijlocul brațelor mele care s-au născut să îți fie cămin,
în inima mea unde totul te cântă, te amintește și te primește,
în viața mea care te va trăi, povesti și iubi tot restul ei!
nimic!
nu mai vreau să pierd nimic din basmul nostru iubite
chiar dacă l-au tot scris și șters alții pentru noi, uneori anulându-ne
cuvintele ne-au găsit ca două inimi rătăcite, sângerânde și amestecate
și ne-au redat nouă. vino! să ne scriem viețile în dragostea noastră împreună
nu plânge...zâmbește-mi cu inima ta și bucură-ne. ce-a fost, e bun fost!
de azi, suntem doar noi și cartea asta ce se așterne în fața pașilor noștri!
nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce ne aparține.
nici măcar acest "Te Iubesc!" pe care am să ți-l spun
de câte ori nu ți l-am spus în această viață.
ți-l voi cânta în Biserica noastră pe care am ridicat-o împreună,
iar tu îmi vei fi mereu altarul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu