26 iunie 2009

abis

(Sursa foto: Visualize)


viaţa mi-e-ntoarsă pe dos ca o mănuşă
din cer îmi cresc copaci de toamnă,
iar din ramuri îmi cad flori cenuşii

pamântul mă stoarce asemeni unui nor
pâna la ultimul bob de ţipăt

la colţ de viaţă ascult
muzica sacadată a unei adieri de vânt
printre gânduri îngălbenite şi răvăşite,

aud doar scârţâitul bătrân al unei uşi de suflet
ce are intrare doar pe dinăuntru

îmi îndes palma pe gură să nu urlu,
dar gura strigă singură fără mine

în ce abis de suflet să o arunc
să înveţe să tacă când oricum e tăcere???

4 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"scârtâitul batrân al unei usi de suflet
ce are intrare doar pe dinauntru
îmi îndes palma pe gura sa nu urlu,
dar gura striga singura fara mine" - pur şi simplu încântător... Lady Allia - un sfârşit de săptămână excelent îţi doresc... Aud şi eu acel scârţâit al uşii dee suflet, de foarte multe ori...

orianda spunea...

Libertate si multa buna-dispozitie pentru sfarsitul de saptamana!
:) Interesant bloul tau! :)

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Eu îl aud des...poate prea des Lisandru şi atunci e poate printre singurele dăţi în viaţă când simt că mi-e teamă!

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Orianda...îţi urez bun venit pe la Han şi sper să rămâi să revii cât mai des.

Cât despre blog...nici cu al tău nu mi-e ruşine :). Ai un blog deosebit şi mânuieşti cuvintele foarte frumos din condeiul sufletului!

Mulţumesc pentru gânduri! Ţi le întorc înmiit!