17 iunie 2009

poveste pe fir de fum



(Sursa foto: internet)

"am crezut ca visez, dar nu visam.
copilaria inca era acolo - desculta! avea ochii mari, surasul stirb si obrajii murdariti de gem. zambea si imi facea cu mana!
am intins si eu mana, dar nu puteam sa o prind...se indeparta!

- stai!!! am tipat! staiii!
- nu pot! am atatea copilarii de adus! nu pot sa stau cand tu cresti atat de repede mare
- dar ti-am intins mana!
- nu! mi-ai intins ce ai crezut ca trebuie sa intinzi! tu cu mana intinsa ai copilarit?

am zambit!

aveam din nou zambet stirb si nu ma mai deranja ca nu vazusem cioara care imi furase dintele!
zambeam si mai larg! larg!!!
acum am inteles ca mana se intinde prieteniei...copilariei ii intinzi zambetul, nevinovatia si sufletul!
ea poate sa traiasca doar in suflete de copii!
si...am inchis ochii de tot. copii stiu visa frumos:

pe poteca din padure
nu mai mari ca doua mure
doi pitici alesi anume
calare pe doua rame
rame, rame inelate,
imbaiate, inseuate
au plecat s-anunte-n lume
ca Printesa Papadie
se marita intr-o luna
nu cu cine-ar fi sa fie
ci c-un Print de Matraguna
cica-aceasta legatura
ar aduce armonie
florilor de pe campie
si-ntre ele niciodata
nu va mai fi dusmanie
vorba suna!

daca nu v-ati plictisit
mai raman la povestit
printre flori si ierburi nalte
zambitoare, colorate
curioase si motate
"haide spune! spune! spune!
ce-au facut piticii-n lume?"

ei au dus din deal in vale
invitatii speciale
si pe drum au intalnit
uriasi cu pasul mare
fara vreme de visare
grabiti ca sa creasca mare
si tare s-au intristat
au sarit si au tipat
i-au ciupit si i-au pupat
uriasii nici poveste
sa-i auda sau sa-i vada
pentru ei nu mai exista
lumea basmelor, magia
povestita-n flori de nada
ei demult copilaria
au uitat-o intr-o lada

in castelul din padure
intre frunze de stejar
Papadia zi de zi se topea
de dor si-amar
intr-o noapte mai acatari
un corb mare si-ntelept
ii aduse...ce sa vezi?!
un ravas! cu scris frumos
invelit in frunze verzi
si citindu-l Papadia
inflori galben duios

Matraguna...Matraguna!
de otrava se umplu
si de ciuda Papadiei
cupa plina i-o dadu
sa o-nchine prieteniei,
iar Printesa...o bau
"- ai crezut ca alianta
o sa tina-o vesnicie?
am vrut doar
sa-nclin balanta
inspre moarte - nu iubire!"
si razand el disparu

doua bobite de roua
peste puful ei frumos
se prelinsera a plans
si cu glas amar-duios
dragul ei chema la ea
nimeni nu mai cuvanta
nimeni nu gasea un rost
toti taceau in Crangul Vesel
si plangeau, dar ce folos?

folos mereu se gaseste
daca speranta traieste
si cum basmul basm ne este
dragul ei prinse de veste
si-adus pe aripi de vant
cu mireasma luide vis
Iasomie-o prinse-n brate
si zambind la Papadie
din tot sufletu-i deschis
sarutarea ii dadu,
iar otrava Matragunei
ca prin farmec...disparu
si-astfel dragostea invinse

auzind despre-ntamplare
piticii in graba mare
au luat drumul intors
pe poteca din padure
nu mai mari ca doua mure
calare pe doua rame
rame, rame inelate,
imbaiate, inseuate
se grabeau de ortul popii
sa ajunga unde plopii
azi sunt imbracati de nunta
iara nunii joaca-n lunca
langa mandra Papadie
si frumosul Iasomie

despre ei asa se spune
ca iubirea-si poarta-n lume
si de-atuncea pe campii
rasar mii de papadii
ce cu pufuri zburatoare
duc ravase iubitoare
peste buze de iubiti si copii

pe un fir de fum intins
eu ma-ndrept spre un alt vis
iau cu mine de drum bun
un suras si un nebun
care crede in copii,
in magie
si-n povesti
somnul sa va fie bun
sunt aici de ratacesti
prin vreun basm
fara usa si "feresti"!"

5 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Lady Allia - am citit o poveste încântătoare, pusă minunat în versuri calde şi dulci... Ţi-a reuşit de minune... Dă-mi voie să îţi doresc o după amiază cât mai bună, cu mult soare în priviri... Toate gândurile mele bune... Eşti o hangiţă desăvârşită în Hanul Poveştilor!

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

:) mulţumesc mult drumeţule drag. Cândva, o hangiţă mult mai iscusită ca şi mine, mult mai bună povestitoare avea un Han...
De atunci am spus că nici un alt han...nici măcar al meu nu va mai avea hangiţă. Minerva era unică :) şi este!
Eu spun că sunt..povestitoare :D, dar mă bucur uneori când mi se mai spune hangiţă :).

Păpădia îţi mulţumeşte că ţi-a plăcut povestea ei de iubire !

...

unele texte sunt scrise mai demult şi pentru ca ele să fie mereu tinere printre cele noi...le alternez cu acestea.

cherie spunea...

Mie mi-a placut prima parte, dar cand a aparut si madame Matraguna toata bucuria s-a stricat. A inceput ca o zi vesela din copilarie si s-a terminat ca un zambet trist de om mare.
Stiu ca viata este grea, ca azi iti cam piere zambetul cand te gandesti la maine... dar ai o fetita care are nevoie de povesti vesele si chiar mie imi plac povestile vesele !

loredana spunea...

,,nu pot sa stau cand tu cresti atat de repede mare''....asa este insa ne pare atat de bine ca crestem si usor atingem cu mana adolescenta...

COPILARIE
Am trecut prin copilarie
Desculta.
Lasandu-mi urma pasilor
Sa adoarma pe vise,
Cu miros de poveste
Imbatandu-ma.
Si incercand,
Sa-mi scriu numele pe un nor
Pe care credeam ca-l ating,
Sa gasesc izvorul curcubeului,
Intreband cu uimire
De ce culorile sunt mereu aceleasi?
Simtind doar,
Ca toata frumusetea lumii
De coltul ochiului-mi anina.

Cu respect,Loredana

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Mulţumesc pentru frumoasa poezie pe care ai lăsat-o ca şi semn de carte. Sensibilă!
Mulţumesc pentru trecere şi pentru fiecare gând...