22 iulie 2009
dacă am fi o poveste
câte anotimpuri cărunte au căzut peste noi şi câtă viaţă ruginie
câte cuiburi goale au rămas în copacii noştri bătrâni iubite
şi cât de verde ştii să-mi rămâi
sub fereastra sufletului unde nici vântul nu mai adie ca altădată
dacă am fi o poveste,
am începe atât de frumos cu: "au fost odată ca şi niciodată...",
dar suntem o viaţă cu început şi sfârşit,
asemeni unei pânze de paianjen care se împrăştie în noi ca o molimă
de care depindem să putem respira
uneori, te simt ca pe-o durere în partea stângă a pieptului
o anghină care nu mă ucide ci mă lasă vie,
vie,
prea vie,
potecii aşteia atât de întunecată şi fără întoarcere unde tu umbli
fără urme alături
te port în mine peste tot
oriunde m-aş afla, cu oricine aş fi, orice aş face
m-am obişnuit să trăiesc cu tine sub piele, în carne, în sânge,
în inimă, în suflet... adânc
o comoară doar a mea,
fără hartă desenată,
fără cheie,
fără semne
în clipe de seară, te respir liniştită în timp ce numărăm constelaţii,
desenăm lacrimi şi câmpii pe lună,
ne vorbim despre ce am mai făcut astăzi şi adormim ţinându-ne de mână
într-o cochilie scorojită unde nu există uitare
unde dacă am fi o poveste,
am începe atât de frumos cu: "au fost odată ca şi niciodată..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
"dacă am fi o poveste,
am începe atât de frumos cu: "au fost odată ca şi niciodată...",
dar suntem o viaţă cu început şi sfârşit,
asemeni unei pânze de paianjen care se împrăştie în noi ca o molimă
de care depindem să putem respira" - îmi place acest "dacă" şi ideea de a devenit pereche în poveste...
Mulţumesc Lisandru... Cred că ai punctat exact ceea ce am vrut eu să scot mai frumos în evidenţă :).
Ne asemănăm uneori prea mult..., dacă îmi permiţi să punctez eu asta :).
O zi minunată îţi doresc Prinţ al Peniţei.
Allia, "Prinţ al Peniţei" este foarte mult spus, dar îţi mulţumesc pentru gândul frumos... Da, să ştii că ne asemănăm foarte mult, uneori, am avut şi eu acelaşi sentiment... O zi excelentă şi ţie...
Multumesc! Pentru ca stii sa exprimi in cuvinte atat de superbe ceea ce multi simt, dar nu stiu cum sa spuna! :) Iar eu iau aminte si plamadesc in adanc, pana voi reusi sa prefac in cuvinte.
Şi eu îţi mulţumesc fată frumoasă :) şi dragă mie.
"Iar eu iau aminte si plamadesc in adanc, pana voi reusi sa prefac in cuvinte." - :) cred că ai reuşit deja să transformi sămânţa în cuvinte...şi încă în cuvinte frumoase!
Trimiteți un comentariu