18 noiembrie 2009

cer de rouă


(Sursa foto: internet)

cer de rouă...

cum poate exista oare un cer de rouă
din care să cadă albastru de cerneală
peste ochi verzi de aşteptări ruginii?

cum poate exista oare un cer de rouă
în care să conturezi cu degetul cerculeţe
şi să îţi auzi sufletul descântând amintiri?

dintr-un cerc în altul, gândurile se ciocnesc
se îmbrăţişează, se alungă către maluri liniştite
de care se agaţă ca şi de o ultimă lume frumoasă

dintr-un cer de rouă!

7 comentarii:

cherie spunea...

Cum poate exista ochi care plang fara lacrimi asa exista si cerul de roua...
Nici trista...dar nici altfel...

Cristian Lisandru spunea...

Descântecul amintirilor nu este întotdeauna dulce, însă este inevitabil...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Vă mulţumesc din suflet pentru gândurile lăsate...şi o zi minunată vă doresc!

oana spunea...

bine ai revenit!ma gandeam ca toti am vrea sa schimbam cate ceva din trecutul nostru,sau doar sa mai retraim acele emotii iar si iar. din pacate nu se poate,dar dupa cum bine vezi creierul nostru refuza sa se conformoze.hai vino in prezent si imbratisaza-l,vei vedea ca si el e frumos si colorat precum un curcubeu...

Lady Allia spunea...

Am revenit Oana mea... am revenit si zambesc larg si plina de dragoste prezentului si viitorului, oricum se va vrea a fi!
Se pare ca Dumnezeu niciodata, dar niciodata nu ne uita si ne da inmiit! Poate ca momentan viata mea nu este asa cum trebuie sa fie sau asa cum m-am asteptat sa fie, dar...sufletul meu e linistit si fericit, plin de recunostinta si soare!

Iti multumesc pentru ca imi esti alaturi draga prietena..., iti multumesc pentru tot!

Aimée spunea...

Asa e, Dumnezeu nu ne uita niciodata! Sa nu uitam nici noi de El si sa ne ascultam mereu sufletul: el stie inaintea noastra ce e mai bine pentru noi! :)

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Eu cred că indiferent de ceea ce facem în viaţă trebuie să ne ascultăm sufletul. :)

Îţi doresc ca al tău să fie mereu plin de fericire!