(Sursa foto: internet)
mă ridic pe vârfurile sufletului şi fac câteva piruete stângace. am uitat ce înseamnă să dansezi în doi pe ritmurile inimii. ştiu doar ce ar trebui să se întâmple. am văzut în filme. în acele filme unde termin un pachet de batistuţe pâna la jumătatea peliculei, iar cei din jur îşi râd de mine.
închid ochii şi ştiu pe de rost paşii. nu e dificil. practica o am la zi în vis şi, nu ar trebui să fie atât de greu când cunoşti sunetul celorlalţi paşi stângaci. obrajii îmi ard. buzele încep şi ele să facă mişcări ciudate şi copilăreşti. cuvintele şi respiraţia îmi stau în gât deoarece ori nu pot, ori nu ştiu să iasă de atâta emoţie. şi aşa...ajungem să ne culegem cuvintele şi aerul din priviri. defapt, ce ar trebui mai mult într-un astfel de moment când în afara noastră nu se mai ştie nimic?
deci..., dacă eşti lângă mine acum, o luăm de la capăt.
mă ridic pe vârfuri şi...tremur. nici nu ştiu ce să fac. ştiu doar că mă va ajuta zâmbetul tău. iar acum, îţi sărut palma şi o pun pe sufletul meu. vezi cum se potriveşte acolo?
după cum spuneam, în vis, practica o am la zi. în realitate, nu fac altceva decât să rămân stângace asemeni unui copil în curtea şcolii şi să respir tăcerea dintre noi.
haide iubite...nu vrei să ne găsim şi să mai facem câţiva paşi împreună?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu