Blogmeet şi Bachus 2010 în Focşani

Aşa s-ar fi anunţat în mod normal festivalul viei şi vinului în Focşani... un banner mare, bine plasat deasupra drumului şi privirilor, de unii aşteptat, de alţii ignorat, iar de unii criticat,

 dar adevărul este că acest festival înseamnă mai mult decât pare a fi.

Pentru unii producători este un bun prilej de a încheia noi contracte, de a expune noi produse, de a vinde. Pentru unii cumpărători este un bun prilej de a cunoaşte noi produse, noi producători, de a revedea produsele obişnuite, dar de calitate.
Pentru majoritatea focşănenilor şi nu numai, este un bun prilej de a-şi petrece altfel sfârşitul de săptămână. Unii se plimbă şi privesc curioşi la tarabe, alţii se opresc la clovni şi primesc cu zâmbet larg figurine din balonaşe, alţii se ospătează cu mici, friptură şi carafe cu vin, iar părinţii se bucură de fericirea şi entuziasmul celor mici...

 

 

 

 

Şi, pentru toţi este un prilej de a mai uita de facturi, de rate la bancă, de faptul că le-au scăzut salariile sau nu vor avea cu ce se încălzi la iarnă... Pentru toţi e un prilej de a trage un altfel de aer în piept pentru a putea relua mai relaxaţi problemele.

În aceste zile, oricâtora..., oricât de mult le-a displăcut organizarea sau faptul că nu au venit pe scenă cântăreţii, trupele sau prezentatorii preferaţi, oricât de mult le-a stat pe limbă suma alocată de Consiliu acestui festival...totul a rămas acolo..., în gând sau pe limbă. În aceste zile nu a interesat pe nimeni culoarea politică a interlocutorului sau a persoanei lângă care a ţopăit în luminile reflectoarelor...

În aceste zile toţi am fost focşaneni, ne-am distrat, ne-am întâlnit, ne-am bucurat şi a fost bine :) !

Pentru toţi e prilej de zâmbet, de amintiri, de vată de zahăr, de carusele, de emoţii, de prieteni, de povestiri, pentru unii e un bun prilej de "bloguit" în real time :). E bine să scrii articole pe blog, să ai vizitatori şi rating, e bine să comentezi şi să fi comentat, să legi prietenii virtuale, dar, vine vremea când este bine să discuţi privind oamenii în ochi, să le auzi vocile, să le simţi căldura sufletului, să le vezi zâmbetele şi altfel decât nişte iconiţe amuzante...

 

După cum spuneam..."iconiţele" pot prinde viaţă şi pot zâmbi în viaţa reală dacă trecem peste bariera virtuală, peste carapacea personală şi învăţăm să socializăm...sau altfel spus să avem încredere şi să legăm prietenii şi dincolo de monitor, de bloguri sau pagini web.

Mai sus...se pot vedea câţiva dintre bloggerii focşăneni dragi mie aşteptând "recompletarea" echipei...care se descompletase...printre vânzătorii ambulanţi, clovni, câteva ture de carusel... :D.
Mda, despre mine şi cea mai tânără bloggeriţă e vorba, dar ştiţi cum spunea Shakespeare..."totul e bine când se termină cu bine"!

  

 Şi..., în timp ce doamna de mai sus ne pregătea carafe de vin să facem discuţia mai interesantă, mâncare să nu ne apuce vorbitul în dodii...ne-am pus pe...aşteptat. Glumesc..., ne-am pus pe discutat, pe râs, pe bancuri, pe "cunoscutelea", pe blogeritul în aer liber (sau mai bine spus aburind şi afumat de mirosuri care mai de care mai îmbietoare... :D ).

  

 

 

 

 

 

 

 

 

Unii dintre noi s-au mai întâlnit la astfel de evenimente, alţii se cunosc dată fiind conjunctura fericită, iar unii am fost pentru prima oară la o astfel de ocazie frumoasă. Cu toţii însă sperăm să ne mai întâlnim, iar astfel de evnimente să devină cât mai dese, deoarece tot ce ţine de socializare înseamnă schimb de idei, de experienţă, lucuri pozitive.

La blogmeet au fost prezenţi: Iulia, Dan Braşov, Valy, Mirolara, Cătălin, Adrian, GrimCris, Patrick Dan (căruia îi mulţumesc pentru iniţiativă şi concretizarea ei :) ), Tudor şi... Zi Senină :). Nu ştiţi cine e Zi Senină, nu? Nici de ce i se spune aşa... Hehe, nici ea nu cred că ştie că i se spune aşa sau că, mă rog...eu îi spun aşa :).
Să vă povestesc (dacă tot suntem într-un Han al Poveştilor...)... Într-o zi, mai sumbră şi mai ruginită, în care m-am trezit cu sufletul la perete şi cu lacrimile răsucite după nişte gânduri mai aiurea..., în casa mea virtuală şi în viaţa mea...a intrat o Zi Senină :) şi este senină nu doar pentru că are nişte ochi albaştri deosebit de calzi şi frumoşi ci pentru că a apărut aşa..., uşor, pe vârful sufletului..., cu graţie...ca şi cum nu ar fi vrut să deranjeze nimic de la locul său obişnuit şi..., odată cu ea a intrat şi seninul, duioşoa şi zâmbetul. Am ajuns să ne dăm seama că eu citesc blogul soţului ei, fără ca eu să ştiu că citesc blogul soţului ei, iar soţul ei citea blogul meu fără să ştie că soţia lui citea blogul meu... Na, ceaţă! :))) Am ajuns să aflăm una despre alta că iubim Asia şi că ne-ar fi plăcut să ne naştem acolo... Am aflat că iubim filmele coreene, că ne place Bidam alias Kim Nam Gil şi alţi actori deosebiţi.
Şi, lăsând aşteptarea puţin la o parte...Zi Senină este Mihaela, soţia lui Tudor :). Nu este o blogeriţă, dar este căsătorită cu un bloger deosebit care aduce mereu articole interesante şi incitante în discuţie şi de la care avem destul de multe de învăţat dacă ştim asculta :).

Şi...uitam!

La acest Blogmeet a mai fost prezentă Gărgăriţa, cea mai tânără blogeriţă din Focşani, o fiinţă care iubeşte magia acestui oraş la fel de mult ca şi mama ei. Iubeşte acest oraş atât de mult, încât, jumătate de an a spus mereu: "Foşani, hai mami la Foşani acasă..." şi a lăsat în urmă Oradea, bunici, unchi...doar să se întoarcă la "Plcul Băcescului şi Şuman" :). Gărgăriţa are blog cu acte în regulă şi, când mama îşi mai permite...chiar activează pe el :).

Şi, ca să vedeţi că vorbesc serios, în timp ce alţii stăteau la o carafă cu vin, ea stătea la o "căciulă roşie" şi un Fanta :))), delectându-se cu "nenea Dan" şi "tanti Miaela"

 

Vedeţi? Eu vorbesc serios! Fata mea are toate şansele să devină un blogger renumit care să ne pună cu botul pe tastatură :))).

Şi, ca şi o concluzie, aş spune că mi-ar plăcea foarte mult  să ştiu că sunt cât mai mulţi tineri în ziua de astăzi care să aibă inteligenţa, perspicacitatea şi spiriul lui GrimCris. Este un băiat care ştie ce vrea, ştie ce spune, îi place să aibă ce discuta şi cu cine. Nu îi este teamă să treacă graniţele virtualului şi poate fi un interlocutor grozav.  Un tânăr de nota zece. Şi unii dintre noi avem câte ceva de învăţat de la el :).

Tudor, aşa cum am mai spus, este o persoană deosebită, care aduce mereu în discţie subiecte interesante şi incitante fără să ajungă să se depersonalizeze pe el sau site-ul său. Eu una aş spune că asta este o calitate deosebită în blogeritul zilelor noastre când mai toate siteurile şi blogurile ajung să fie superficiale de dragul ratingului, pingurilor sau reclamelor.

Patrick...este o persoană deschisă care ne oferă foarte multe atât prin blogul său unde ne dă informaţii, detalii şi ne ţine la curent cu tot ce înseamnă bun sau mai puţin bun din viaţa noastră de focşăneni, cât şi în viaţa reală unde a ştiut să ne dea informaţii pe care eu le consider interesante şi deosebit de bune.

Cătălin...haha, ar trebui să vă las şi pe voi să o păţiţi. Să vedeţi şi voi cât pare de serios...(nu că nu este), dar este un om sensibil, plin de viaţă, de veselie şi înţelepciune cum bine l-am ghicit eu de la început. Este genul de om care chiar dacă îţi pune pe tavă ceea ce spune...te lasă să îţi suceşti puţin mintea, să meditezi, să tragi propriile concluzii.

Iulia...ce să spun eu despre Iulia? Ea e preferata mea pentru că e directă, pentru că nu se teme să spună ce simte să spună, dar ştie să o facă într-un fel în care nimeni nu se poate supăra pe ea. ea spune că are un blog de...nimicuri, dar nimicurile ei ne ţin mereu treji şi ne pun creierul la măcinat. Este spontană, inteligentă..., sclipeşte. Credeţi că am uitat ceva? :) Iulia e...Iulia!

Mirolara... :)...doar nick-ul şi aş putea spune tot despre ea. Este o visătoare, o fire sensibilă, o persoană care pare să nu vrea să te atingă cu nimic, dar ştie să dea cuvântului un rost deosebit. La ea, cuvântul pare să fie la el acasă şi ea ştie foarte frumos să-l crească, să-l facă magic şi să-l lase să zboare exact unde şi-a propus. O persoană plină de caracter şi frumuseţe!

Valy...un gentelman în adevăratul sens al cuvântului. Eu nu cred să poată exista cineva care să nu-l placă pe Valy. Ăla ori e orb, ori surd, ori habar nu are ce înseamnă să cunoască un om frumos. E sensibil, generos, inteligent, optimist...! Articolele lui mi-au arătat mereu că îi pasă..., îi pasă de familie, mediul în care trăieşte, de oamenii lângă care trăieşte şi munceşte, de oraş, de...tot. Şi ştiţi? Zâmbeşte mereu :), iar asta te face să vezi că lumea chiar e un loc frumos!

Şi..., ajung şi la preferatul lui fiică-mea :)...la nenea Dan :), căruia încă o dată îi mulţumesc pentru răbdarea faţă de Augu şi pentru faptul că a ţinut să o vadă din nou râzând. 

Dacă eu voi uita vreodată, ea cu siguranţă îşi va aminti mereu :). E un mamut în materie de memorie!

Dan, a fost printre primii bloggeri din Vrancea pe care i-am descoperit. Întâmplător... Întâmplarea a devenit curiozitate, iar apoi obicei. Acum, e obiceiul de fiecare dimineaţă :). Este un om sociabil, deosebit de deschis, un om pe care te poţi baza şi care nu te priveşte de sus deşi poate ar putea. I-am mai spus odată, dar acum îi confirm...este genul de persoană alături de care îţi face plăcere să mergi ca şi prieten până la capăt :).

Adi, este un om şi un blogger foarte interesant. Găseşti la el absolut orice...o enciclopedie :). Pe blog găseşti informaţii de ultimă oră, dar găseşti şi poezie, proză, şchiţe...şi multă, multă sensibilitate :). Eu cred că ar fi o provocare să îi vizitaţi blogul sau să-l cunoaşteţi.

Dar..., indiferent câte aş spune eu sau cum i-aş descrie eu, mi se pare prea puţin pentru ceea ce am descoperit eu în ei şi pentru ceea ce mi-au oferit ei mie...nişte oameni care au ştiut să întindă unei străine o mână, o vorbă prietenească şi caldă la nevoie, nişte oameni care au ştiut să suţină, nişte prieteni sinceri şi frumoşi apăruţi...de niciunde pe calea biţilor sau a sufletului, pentru că eu tot cred că oamenii nu se întâlnesc întâmplător ci...prin intermediul unor întâmplări fericite!

Vă mulţumesc tuturor pentru această zi senină, liniştită şi frumoasă şi...de abia aştept să ne reântâlnim într-un fel sau altul :)!

Acum, ştiu cum arată ochii şi zâmbetul tău cititorule...şi mă bucur că nu mereu, dar din când în când îmi permiţi să ating cerul cu privirea!