e vremea de basme

e vremea de basme iubite
viscoleşte şi simt mirosul iernii în plămâni
în sobă cântă focul
îţi aminteşti vremile astea?
mie îmi place încă să mă joc de-a zânele,
de-a prinţesele, de-a spiriduşii,
îmi place să stau lângă Moş Crăciun,
să-i ţin mâna în mâinile mele şi să adorm
pentru sute de ani
unui sărut din dragoste adevărată
tu însă mă priveşti ciudat pe sub sprâncene
nu-mi mai iubeşti aripile din şal transparent
şi nici nu îţi mai place să zbori cu mine
în lumea de oriunde
te-am rugat să-mi fi Peter Pan câteva
clipe
într-o eternitate a realităţii,
dar preferi să ucizi copilul din mine şi să pleci
într-o lume pe care
eu nu vreau să o cunosc
poate,
într-o zi, ai să vrei să te descalţi de omul mare
şi să clădeşti castele din nisip de stele,
iar apoi să ridici munţi pe Lună
pe care să-i cucereşti
poate,
eu am să mai fiu încă aici şi am să aşez pe vârfuri
steagul minunii
de-a visa mereu în două aripi
e vremea de basme iubite...îţi aminteşti?