O făptură atât de mică şi fragilă într-o lume în continuă mişcare şi schimbare, într-o lme unde oamenii sunt din ce în ce mai puţin pentru oameni...
Uneori mă întreb cum să îi aranjez aripile copilei mele, dar de fiecare dată teama îmi dispare când îi privesc încrederea şi sclipirea din ochii. E un copil iubitor, vesel, fericit, hotărât, inteligent...
Copila mea a învins lupta cu neantul încă de când s-a născut... Copila mea ştie să strige "Oli,oli,olialiiaaa" ca să intre în lumea viselor, dar ştie încă de acum să spună NU tare şi răspicat, iar dacă întrebi de ce nu, îţi spune: "pentru că nu îmi place" sau "pentru că şi eu îmi doresc aia". Augusta este un copil deosebit pentru că are capacitatea încă de pe acum, de la vârsta de 3 ani să deosebească foarte corect binele de rău şi o aud de multe ori spunând: "sălacul Hoton" sau "sălacul Tom", iar dacă o întreb de ce spune aşa îmi răspunde: "pentru că îl ceartă degeaba şi el e trist" sau "pentru că Jerry e rău cu Tom". Uneori spune..."lasă mami nu fi glijolată Augusta cheşte male", iar eu îi spun: "nu sunt îngrijorată", iar ea spune: "ba da mami...nu spune aşa...te uiţi depalte" :).
Dacă o cert uneori pentru vreo boacănă sau pentru că sunt speriată că putea păţi ceva grav în urma unei boacăne, ea îmi ia obrajii, mă sărută şi îmi spune: "mami o ubeşte pe Augu şi când o cealtă. nu fi supălată şi Augu ubeşte pe mami". O iubeşte şi îmi arată că simte că o iubesc... O întreb: "cum simţi?", iar ea râde cu ochii strălucind...şi îmi arată că simte pe la suflet, pe la ochii, pe la gură, pe la burtică...
O făptură atât de mică...ai spune că ar trebui să o protejezi mereu, dar uneori sunt cele mai înţelepte şi puternice făpturi din viaţa noastră!
Copiii sunt defapt adevăraţi piloni ai existenţei noastre, ai puterii noastre, ai excelenţei noastre ca şi oameni, ai fericirii noastre depline!
Şi deci, privind-o cum sclipeşte şi râde, cum caută înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, cum se entuziasmează şi îmi citeşte pe buze şi în suflet mă întreb...de câtă înţelepciune are nevoie un părinte ca să ştie aranja aripile copilului său în aşa fel încât să poată zbura şi fără ele ?
Eu cred că are nevoie de atâta înţelepciune pe cât îi dictează sufletul şi iubirea din el!
9 comentarii:
Hai ma sis...cum ma faci tu sa plang de drag, de dor, de frumos...Va iubesc atat de mult si mi-e un dor de mor !
Ai o fetita extraordinara ! Asta te face si mai speciala, mai buna, mai intelegatoare. Mi-ai facut sufletul sa-mi tremure de dorul fiicei mele, desi stiu ca am vazut-o acum 15 minute. Cred ca simt ce simti si tu, doar sunt parinte. Iar ca parinte iti spun, ai o fetita frumusica si inteligenta foc!
Ramona, te asteptam la concursul miniPRIX, am vazut ca ai lasat comentariu dar nu ai scris articol inca. Mai ai timp: http://www.blogawards.ro/2010/10/26/castiga-trei-vouchere-de-100-lei-pentru-cumparaturi-online-de-pe-miniprix-%E2%80%93-concurs-pentru-bloggerii-din-judetele-cluj-dambovita-si-vrancea/#comments
Of, ce-mi faci tu mie... :) E de bine, sa stii. Abia astept sa va imbratisez si real, nu doar virtual! :)
@Lili - vezi măi sis ce mare şi prinţesă s-a făcut?
@Dane, mă bucur din suflet că te-am făcut să îţi fie dor de prinţesa ta. Mie mi-e dor de Augu şi când e lângă mine...e un sentiment foarte puternic iubirea mamă-copil :). Şi, mă bucur că eşti un părinte atât de iubitor! >:D<
@Blogatu...mulţumesc pentru invitaţie şi, am plasat deja articolul :). Se vede că am făcut armata :).
@Crengu...ce să îţi fac? Îţi sporesc şi mai mult emoţiile şi dorinţa de a veni! :) Şi eu de abia aştept să ne vedem!
Ce relatie frumoasa intre tine si augusta, e minunat !
Da, Cher cred că este singura relaţie în care nu dau rateuri :).
Voi doua sunteti tare norocoase ca va aveti una pe cealalta. Ea fiindca are o mama care stie sa-i conduca pasii spre lucruri minunate, spre lumi de poveste, iar tu, fiindca ai un suflet atat de curat langa tine, in care te regasesti - cum frumos imi spuneai la un moment dat: "eu si fiica mea suntem aceeasi apa".
Mihaela, eu sunt cu siguranţă o norocoasă :). Nu ştiu dacă mă regăsesc în fiica mea...cred că ea este mult mai puternică, mai hotărâtă, mai bună ca şi mine, dar cu siguranţă găsesc în ea uşi pe care nu le-am mai deschis şi ferestre care nu mi s-au mai arătat, iar eu încerc să fiu o mamă de care ăşi va aminti mereu zâmbin cu fericire!
Trimiteți un comentariu