La vise oameni frumoşi, la vise!

Câteodată întrebările mă crestează în două şi mă ţintuiesc cu sufletul lipit de perete. De sub tapet, timpul îmi şopteşte încet să nu-l alerg. Eu nu-l aud...scormonesc cu unghiile după ieri, după noi, după...timpul începe să tremure vorbindu-mi din ce în ce mai tare. Da, sub bucata aceasta s-ar putea să găsesc...timpul mă ia de mână, mă priveşte în ochi şi-mi urlă..., apoi revine încet şi-mi şuşoteşte de sub mâini de mamă, de sub riduri, de sub o înfăţişare de copil mare. Zâmbesc şi ies de sub tapet. Îl aranjez din nou frumos şi privesc altfel în jur. Câteva chipuri dragi îmi fac cu mâna de sub un ieri cu mulţi trandafiri galben-rozalii, altele presară sare peste răni demult închise, iar altele îmi bat de sub buzunarul drept la fel de puternic. Da, cândva timpul stătea pe loc şi uneori...o mai face. Totuşi, cred că visez cu ochii deschişi :). La vise oameni frumoşi, la vise!