...frunzele cad asemeni unor picături ruginii, iar eu zâmbesc şi alerg în mijlocul lor să le prind. Am mâinile întinse precum un copil fericit şi melancolic şi-mi place să le las să-mi ningă părul şi chipul... Toamna "are fulgi" umezi şi coloraţi...nişte palme cu nervuri de viaţă.
Undeva printre ele trăiesc câteva clipe ce ştiu încă să mai bată atât de frumos în pieptul toamnei şi al meu. Pare un ceas vechi cu cuc...fără nici o întârziere...nu uită niciodată să spargă timpul, pieptul şi amintirea. Le-am adunat şi le-am pus la ureche...o scoică din care se aud atâtea cuvinte, şoapte..., o scoică de unde soarele mai aruncă raze, zâmbetele pot să danseze, săruturile sparg teama. Încă...teama...
Încă eşti acolo şi râzi larg aşa cum numai tu ştii să râzi. Şi... ne-au trecut atâtea toamne şi le-am trecut şi noi lor. "Am ruginit" în atâţia ani de ne-noi...în păr ni se văd nuanţele clipelor, în ochi nuanţele întrebărilor, iar în suflet...aceeiaşi culoare rubinie calmă şi caldă. Am fost mare învolburată de tinereţe şi nebunie...ne-am rămas un ocean calm şi senin. Tu pe un mal, eu pe celălalt. Între noi, o infinitate de linişte şi sentimente. eu te mai iubesc.
...frunzele s-au aşternut în calea mea. Sunt desculţă şi încerc un pas în mijlocul atâtor culori. Încă am emoţii să valsez sub privirea ta pătrunzătoare şi frumoasă. După multă vreme eşti acolo. Te-am desenat eu şi nu a fost deloc greu. Te ştiu pe de rost ca şi pe rugăciunea de seară. Mi-ai făcut cale prin frunze din palmele tale. E atât de bine să-mi fii amintire caldă la timp de restrişte...
E atât de bine...
Din ochii mei cad frunze de dor, dar e mai bine aşa decât să nu ne fi existat vreodat'.
Aş fi fost săracă de atât de multă toamnă...şi de tine! Ai să-mi mai vii, vreodată?
13 comentarii:
O încântare să te citesc!
Mă doare când încerc să te ... înţeleg! sau poate numai eu sunt de vină...
Să ai puterea de a păstra amintirile Toamnei ruginii în suflet!
Atat de multa sensibilitate in ceea ce scrii... Iar eu citesc si nu pot decat sa rezonez cu aceasta toamna, aproape fara scapare.
@Danielle..., să nu te doară. Unele lusruri îţi cresc în carne şi te obişnuieşti cu ele...trăieşti frumos cu ele şi înveţi să zâmbeşti trecutului :). Spinii prezentului, sub semnul trecutului pot fi magnolii gingaşe :). De Toamna aceasta nu pot şi nici nu vreau a scăpa.
@Mihaela...ce i-am spus Daniellei, îţi dăruiesc ţie şi să ştii că unele toamne sunt chiar mai frumoase odată cu trecerea anilor :).
Eu te-am cunoscut demult Ramona... cam pe vremea când toamna era o vară frumoasă, iar Aiudul era o Mică Veneţie pentru doi tineri frumoşi... Nu aş fi crezut că pentru voi doi viaţa va deveni o răscruce.
Ce nebuni frumoşi... :).
Ce faci fată? Sunt eu, Emi!
Emi!!!
Tu m-ai cunoscut cam de pe vremea când învăţam mersul pe două picioare...nebuno! Ţii minte cum ne jucam de-a prinţesele, iar eu ca să am părul lung îmi legam în jurul capului batic negru de mătase..., iar tu, ca o prietenă bună, deşi aveai părul până la jumătatea spatelui...îţi legai unul asemenea :).
Veneţia s-a scufundat :))). A rămas doar toamna şi frunzele. Uneori vântul îmi aduce câte o veste ... ştii că eu şi vântul avem un pact, nu? Eu încă vorbesc vânteasca, tu Emi?
Iti recomand seria Winter Sonata" (serial coreean). Chiar daca acolo ninge cu fulgi de zapada si nu cu frunze ruginii, o sa te indragostesti de el.
O să caut serialul Mihaela, dar mie îmi este dor de Kim...sau altfel spus de Bidam :) şi nu ştiu dacă filmele vor mai avea acelaşi farmec. Când mă gândesc cât mi-a displăcut serialul la început :D.
Da, si mie mi-e dor de Bidam... Daca in QSD inca mai suspinam dupa Yushin, in Bad Guy m-a convins ca este un actor de nota 20. Cat despre "Winter Sonata" nici nu am cuvinte... dureros de fumos de la primul pana la ultimul cadru.
Mie nu mi-a plăcut filmul defel până nu a intrat el în cadru :). Am ştiut de la prima privire că va răscoli filmul şi cadrele şi va aduce magia...
Ca întotdeauna, foarte frumos ! Totuşi, de ce se sinucid frunzele ?
minunat !!!
Mulţumesc Alexandru şi bine ai venit!
Trimiteți un comentariu