Omenia nu are partid, dar partidul este format din oameni (de cele mai multe ori)

(Sursa: internet)

Aud tot mai des în jur expresia: "ăia nu sunt buni, sunt PSD-işti, ăia sunt PNL-işti, ăia sunt PDL-işti, PC-işti, etc". Eu nu cred în aceste expresii. Sunt expresii simpliste. Prea simpliste. Sunt superficiale. Când ceva nu ne place, avem tendinţa să generalizăm, să dăm cu toţi oamenii dintr-un partid sau altul de pământ pentru greşelile unora dintre ei sau pentru simplul fapt că noi nu facem parte din acel partid. Aici greşim noi ca şi naţie. Etichetăm, generalizăm, ne credem întotdeauna mai buni decât alţii. Nu ne place să stăm în loc, să analizăm şi mai ales să recunoaştem când greşim sau putem învăţa de la ceilalţi - măcar din greşelile lor.

De fiecare dată când se apropie alegerile la noi, orice fel de alegeri, mi se face inima mică. Începe nebunia. Un carusel în care se urcă toţi, vorbesc, ţipă, gesticulează şi de jos, nimeni, nu înţelege nimic. Un haos. Oare când vom învăţa să ne respectăm adversarii polticii? Când vom învăţa să trecem peste orgolii de PNL-ist sau PSD-ist şi să recunoaştem că un anume om dintr-un anume partid este un om plin de calităţi, de fler, iar noi ceilalţi avem de învăţat de la el.

Prima lecţie pe care a învăţat-o cineva mai în vârstă din familia mea de la mine a fost într-o zi când eu făceam curat în casă, iar din camera mare se auzea muzica lui Michael Jackson. Persoana respectivă a privit către televizor, apoi supărată către mine şi a întrebat: "Iar îl asculţi pe poponarul şi pedofilul ăsta negru? Parcă e o mumie!".

Am răspuns doar atât: "De aici se aude doar muzica şi aş spune că este una foarte bună! Şi vocea, e una îngerească!".

Niciodată, nimeni din familia mea nu mi-a mai spus ceva despre Michael, decât în timp au ajuns la concluzia că a fost una dintre valorile muzicale internaţionale.

Aşa fac eu în viaţă. Înainte de toate mă interesează calităţile reale ale unui om. Calităţi de care mă pot bucura sau din care am de învăţat. Dacă, întâmplarea însă este ca acel om să fie şi un om de calitate sufletească, asta nu poate decât să mă bucure şi mai mult.

De aceea, eu nu mă iau întotdeauna după presă. Nu îmi fac idoli din chip cioplit şi consider că doar aceia sunt perfecţi. Cum am mai spus, îmi place oamenii cu care am ce discuta când mă aşez la masă. Îmi plac oamenii inteligenţi şi sclipitori. Îmi plac oamenii perseverenţi. Nu ambiţioşi. Ambiţia e un defect. Perseverenţa e o calitate. Îmi plac oamenii entuziaşti. Oamenii care zâmbesc şi când sunt strânşi cu uşa. Diplomaţia. Cred că vreau să spun, că pot ierta greşelile unor politicieni, dacă îi văd că sunt dispuşi să înveţe din ele, cad în picioare şi rămân cu coloană vertebrală.

Admir politicieni din aproape toate partidele. Inclusiv din PDL. Ceea ce mă revoltă este însă faptul că nici unii, din nici un partid nu vrea să înţeleagă că într-un fel sau altul toţi au greşit şi toţi au făcut ceva bine. Important este să tai răul din rădăcini şi să continui ceea ce este bine. Nici unii nu au făcut aşa. Fiecare a crezut doar în binele propriu. Nu au cântărit. Nu au cumpănit. Nu am să spun care sunt mai buni, care sunt mai răi. De aici titlul. Omenia nu are partid, doar partidele sunt formate din oameni. Depinde de aceştia să înveţe omenia sau să o folosească dacă o cunosc deja.

Când un om moare, pe cruce nimeni nu îi va scrie partidul ci numele. Cred însă că sunt puţini oameni în politică care se gândesc astfel.

Mahatma Ghandi spunea:

"Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău."


Numele nostru ar trebui să fie important. A fost al strâmoşilor noştri, al bunicilor, al taţilor, al mamelor, va fi al copiilor noştri. E oare chiar atât de uşor să trecem peste asta fără să ne pese? Oare am ajuns în acel stadiu în care în afara clipei nu ne mai pasă de nimic? De familie, de oameni, de onoare? Cum poţi să te comporţi atât de inuman, de nepăsător, de lipsit de responsabilitate, de solidaritate şi să ştii că numele tău este purtat de copiii tăi, iar ei îl vor purta ca pe o haină fără nici o sclipire?! Toţi o vor recunoaşte! Toţi o vor arăta cu degetul! Toţi îi vor stigmatiza, până când, poate şi ei vor crede că sunt la fel.

De aceea, întodeauna m-am gândit la ceea ce spun, la ceea ce fac, la alegerea de a fi un om mai bun decât am fost ieri. Nu vreau ca fata mea să aibă vreodată regretul a ceea ce a fost mama ei. Nu vreau să îi fie ruşine cu numele ei şi cu oamenii care au crescut-o. Poate că nu avem prea multe bunuri materiale. Defapt nu avem deloc. Dar măcar ne-a rămas demnitatea, bunul simţ şi omenia. Restul se pot face în timp fără a păşi pe sufletele şi vieţile oamenilor ca şi când ei nici nu ar fi acolo.

Spun asta, deoarece, deşi am spus că nu este bine să generalizăm, este prima oară când îmi asum o afirmaţie. Dacă aş face parte din orice alt partid politic în afara PDL, nu aş accepta în partidul meu nici un membru actual al acestui partid. Nici acum, niciodată.
Nu pentru că printre ei nu ar exista oameni valoroşi sau inteligenţi, ci, pentru că, au renunţat la toate valorile lor, la tot ceea ce i-a format ca şi oameni, la tot ceea ce sunt familiile lor, la tot ceea ce sunt ei ca şi oameni în defavoarea lor, a tututror celor care le vor rămâne alături şi a încrederii celor care i-au ales...nu ca pe o masă de oameni, ci ca şi pe o persoană individuală!

Reprezentanţii PDL din Parlament au ajuns acolo deoarece pe numele lor s-a pus o ştampilă. Nu pe partid. Pe numele lor. Pe numele bunicului lor. A tatălui lor. A copiilor lor.

Oamenii au crezut în Deputatul X din PDL, nu în tot PDL-ul. Asta ar fi trebuit să îi facă să se gândească de două ori atunci când ar fi trebuit să ia o decizie, dar ei, nu doar că nu au gândit de două ori ci, au ales să stea, să vegeteze în "costumele lor" (sau poate ar trebui să spun în ale altora...dat fiind că nu era alegerea lor) ca şi cum ei nu ar fi contat, noi nu am fi contat.
Au ales să renunţe la coloana vertebrală a propriei conştiinţe, iar când ar fi putut să îşi asume responsabilitatea propriei alegeri - bună, rea - printr-un vot...au renunaţat total la ceea ce înseamnă responsabilitate, asumare, dăruire, încercare, voinţă, OMENIE!

S-au dezbrăcat de ei pentru a se îmbrăca în altcineva care probabil nici măcar nu îi reprezintă şi nu i-a reprezentat niciodată aşa cum ar fi trebuit să o facă un adevărat lider de partid! Unui lider ar trebui să îi pese de oamenii lui şi înainte de a-i avea în partid şi în timp ce sunt în partid, dar şi după ce aceştia pleacă din partid. De ce? Pentru că adevărata putere a unui partid constă în uniune, în încredere, în cimentarea unor idealuri, a unor sentimente comune între membrii acestuia.

Ce mă mai doare este faptul că îi văd la tv şi îi aud cu propaganda altora pe buze. Că Antena este a opoziţiei, că ne induce să credem doar o anumită parte din adevăr, că oamenii defapt o duc bine, că oamenii nu au murit din cauza reformei lor cu spitalele ci pentru că oricum erau bolnavi. Unii, chiar cred ce spun, dar pe faţa unora citesc regretul că o fac. Şi totuşi o fac.

Ei nu înţeleg însă un lucru. Oamenii trăiesc în viaţa reală. Aici, unde de multe ori nu îţi ajung banii pentru mâncare, pentru chirie, pentru utilităţi, pentru pachetul copilului la şcoală, pentru o haină, pentru lucurile simple, dar care îţi conferă măcar un minim de decenţă. Ei nu înţeleg că o televiziune poate induce, dar pe termen scurt. Omul, chiar dacă nu are şcoală, tot trece prin prisma creierului său informaţia. Nu azi, dar mâine cu siguranţă. Dar când omul ăla o duce rău, când vecinul său o duce rău, când prietenul său care a trebuit să îşi lase familia să plece în Italia să muncească o duce rău, când mama sa bolnavă moare pe drum la spitalul care s-a mutat la 200 de km, când tata nu are bani pentru că are pensia tăiată...oare nu înţelege că defapt economia o duce rău, agricultura o duce rău, ţara o duce rău?

Oare un om nu poate să înţeleagă că o ţară condusă bine o duce bine şi o ţară condusă prost o duce prost? Cât de imbecili, de oi şi proşti ne cred oare cei care îşi permit să facă astfel de afirmaţii la adresa românilor care îi privesc zi de zi? Acum, nu mai avem nici dreptul să facem propriile constatări? Până şi constatările ne sunt puse sub semnul îndoielii.

Indiferent dacă vreodată am să fac parte dintr-un partid sau nu, un lucru însă este cert: numele meu,  demnitatea mea, moralitatea mea, sufletul meu şi coloana mea vertebrală nu vor fi negociabile!
Atâta vreme cât prin acţiunile mele, prin vorbele mele, prin comportamentul meu nu aş leza în nici un fel partidul din care fac parte, nu văd de ce nu aş avea dreptul deplin asupra propriilor alegeri când ar veni vorba despre exercitarea votului propriu în favoarea sau defavoarea unei legi pentru ţara şi oamenii care m-au ales!


Eu cred că în asta constă apartenenţa într-un partid. Eşti o entitate comună, dar şi una independentă. Ceea ce face (...) ca lucuruile să meargă bine şi corect este respectul reciproc, încrederea şi susţinerea. În rest, totul ţine de sclipire, de inteligenţă, de fler, de corectitudine, de...:


"De aici se aude doar muzica şi aş spune că este una foarte bună! Şi vocea, e una îngerească!".

Înţelegeţi? Ar trebui să rămânem doar cu asta. Nu cu faptul că e baron, că e comunist, că e boier, că e portocaliu, roşu, albastru, verde... Doar asta ar trebui să se audă în sufletul nostru. "Muzica" ...doar ea ne poate duce mai departe în siguranţă la mal. Încrederea. Muzica aceea care dă tonul la tot şi de multe ori face treaba în locul nostru dacă noi ştim să o păstrăm natural, firesc şi înţelept. Din păcate, nu se mai aud decât nume de partide, iar în viaţa de zi cu zi, oamenii fac la fel. Se împart tot într-un fel de partide şi continuă să se lupte între ei. Care pe care. De parcă partidele nu ar fi formate din oameni, iar oamenii nu ar mai avea nici un punct comun sau ar avea orice punct comun care nu aduce a Omenie!

~~{{~~