Pietriş

"Pune pietriş Ioane, dacă vrei să ai temelie!", aşa îi spunea mama. Nu îşi mai amintea chipul mamei. Era demult. Dar îşi amintea vorba. Ion punea pietriş. Mereu. Un pietriş care se zărea şi în mijloc de ploi, de noroi, de nuanţe alb-negru. Aşa era şi temelia aceea. Alb-negru. Şi, pusese pietriş. Dar mereu, de undeva curgea ploaia şi ducea pietrişul. A doua zi Ion se trezea cu noaptea în cap, înhăma calul la căruţă şi mergea la drumul satului după alt pietriş. Nimeni însă nu vedea decât amărăciunea şi ploaia. Ea, mai ales ea ieşea şi curgea de peste tot. Mai ales din sufletul lui Ion. Unii urcau cu pietrişul. Alţii doar îl zăreau. Alţii doar călcăm peste el. Unii, nici măcar nu îl observăm.

Tema pentru acasa - studiu individual:

 S-Hell  Marius Grozea  Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha