5 iulie 2012

Seara cu tâlc: "Grădina sufletului"

Un om l-a întrebat pe duhovnicul său:

- Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?

- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi ca ele să crească? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară?

- Nu, părinte, trebuie să le ud ...

- Dar dacă le uzi şi atât, vor creşte ele mari şi frumoase?

- Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni ...

- Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?

- În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.

- Acum ai înţeles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în suntsemănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpăt omenia... Noi însă trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ceeste acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe.Ce trebuie să facem pentru toate acestea? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem mereu ca răul să nu secuibărească în noi fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă, care este rugăciunea. Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcătoare a dragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică?! E, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta. Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire.

"Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora. " ( Sfântul Ioan Gură de Aur)

Acest articol este preluat şi nu îmi aparţine. Este o pildă bisericiească, creştinească, ortodoxă. Am socotit însă să o expun aici pentru a ne aminti d ecele sfinte.

12 comentarii:

Magazin haine online spunea...

Felicitari pentru articol

Masini de inchiriat spunea...

Foarte frumoasa povestioara . cu siguranta ai ce invata :) Multumesc frumos pt articol:)

Carti online spunea...

Frumoase temele tratate la nivelul sufletului..

Hosting gratis spunea...

Foarte frumos :)

Silicoane spunea...

interesant articolul e ca o tema a vietii

Cabinet stomatologic spunea...

Mi a placut sa citesc articolul..frumoasa impletire cu religia..:)

Plan de afaceri spunea...

Felicitari!!

Pastile slabit spunea...

trebuie sa avem grija ca sufletul nostru sa ramana unul pur frumos si plin de iubire

Lenjerie intima spunea...

Foarte frumos :)

Produse bio spunea...

Imi place foarte mult articolul tau:)

Pensiuni Sinaia spunea...

Foarte frumos articolul. Totusi, pakt k in Biserici nu mai gasim Linistea si pacea cu noi insine.. ci doar barfe, palavre etc

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Acest articol nu este al meu. este o frântură din Ortodoxie. Însă socotesc să le expun şi aici ca să ne amintim...Mulţumesc.

Şi da, Pensiuni, parcă nici acolo nu en ami găsim liniştea...aşa este. Oricum, eu cred că Dumnezeu locuieşte în primul rând în noi, în sufletul nostru şi de abia apoi în Biserică. Biserica este doar locul unde poposeşte pentru noi :).