Paul și Ramona s-au întâlnit...

(Sursa foto: Monolog în doi)

Paul și Ramona s-au întâlnit... Nu doar ca și corespondenți ai cărții "Monolog în doi" ci și ca oameni, prieteni, iar eu mă bucur nespus de această fericită și minunată întâlnire. Am învățat o latură a sufletului, a prieteniei și a omului pe care nu o știam. Nu o aveam. Nu aveam cum. Era la Paul . A trebuit să ne vedem, să depănăm stele de gânduri ca să mă pot completa într-un anume fel. Am înțeles aspecte pe care nu credeam a le putea înțelege și am învățat să mă mai învăț o dată pe de rost altfel de cum mă știam. Un schimb de culori. Frumoase. Senine. Liniștite. Nu foarte departe de nuanțele așteptate și totuși nemaivăzute și de-a dreptul uimitoare. Cu adevărat o atingere directă a sufletului te poate schimba. Pentru totdeauna. Iremediabil. Eu am fericirea să se fi întâmplat și frumos. O schimbare frumoasă. A fost ca și cum mi-aș fi întâlnit cel mai bun prieten după mulți, mulți ani, iar asta a fost minunat deoarece prietenii sunt cele mai frumoase și adevărate comori ale noastre. Cu ei ne încărcăm bagajul sufletului alături de cei dragi și mergem până la capătul capătului. Cu unii, mergem chiar mai mult, până la infinit și mai departe. Ne leagă probabil mai multe decât vom putea afla ca muritori. Unele prietenii duc în ele povești nebănuite. Din alte vieți. Din alte întâmplări. Din același suflet. Cu siguranță Paul îmi este un astfel de prieten și un astfel de suflet. Mă bucur că există! Și sunt nespus, dar nespus de fericită că în existența lui, am avut și eu privilegiul să pătrund. Am avut două zile nebune. În goană. Probabil ar fi trebuit să stăm o săptămână doar să discutăm noi doi. Și tot nu ar fi fost de ajuns. Ciudat este că nu a fost nevoie . A fost ca și cum doar ne-am fi confirmat ceea ce parcă am fi discutat în fiecare zi la o cafea cu soare. Ne-am distrat, am făcut ce ne-am propus, ne-am bucurat ca doi copii când munca noastră a prins un contur frumos, ne-am ambiționat poate la și mai mult și categoric avem niște așteptări de la ceea ce va urma. Am vorbit despre cartea noastră și am ajuns la concluzia că nu de noi depinde când se va termina ci de ea. ? "Monolog în doi" are voința, sufletul și cursul ei propriu. Noi suntem doar spiritul care o ajută să zboare prin cuvintele noastre.

Cu alte cuvinte, vă doresc tuturor un astfel de om aproape, o astfel de prietenie dincolo de orice descriere sau cuvinte și o astfel de mare fericire! Vă doresc ca și în viața voastră să existe un Paul...care să vă schimbe iremediabil de la prima atingere și să vă bucurați de felul în care vă regăsiți apoi! Cu o astfel de prietenie și un astfel de om alături...toți putem fi invincibili și bogați!

Îți mulțumesc Paul pentru tot ce ești, pentru tot ce oferi, pentru lumina pe care o dăruiești și o lași în urma ta, pentru că ai acceptat să îți unești penița cu mine dăruindu-mi astfel mai mult decât îți poți imagina!

Îți mulțumesc pentru răbdarea pe care ai avut-o zilele acestea cu mine și pentru faptul că împreună, într-un final, am reușit să ne depășim condiția de "non fotogenici" :))) ne-am relaxat și chiar a fost amuzantă și frumoasă toată această aventură în lumea "peliculei" ... "Monolog în doi".

Cartea noastră va fi cu adevărat ceva spectaculos și unic! Nici nu poate fi altfel cu două aripi atât de simetrice...

Vă dăruiesc și vouă o mică parte din ceea ce va urma...

Fotograf: Andreea Marina Ionescu...
Regizor, coregraf: Diana Georgia Ionescu...

Le mulțumim din tot sufletul pentru tot ce au făcut pentru noi și tot ce ne-au dăruit și ne dăruiesc!