pana la Luna

- Ia să vază bunicul cât a mai crescut puiul de om!
Şi puiul de om, desculţ cu tălpile negre de praf, cu părul ciufulit şi faţa strălucitoare râdea cu gura până la urechi în timp ce se rezema cuminte de şoşul uşii.
În timp ce bunicul îi potrivea palma peste creştet, puiul de om se înălţă puţin pe vârfurile picioarelor – „numai puţin, gândi puiul cel mic.” –ca să ştie precis că bunicul va însemna mai sus ca şi data trecută.
Şi iată că a mai crescut! Nu se putea altfel!
Bunicul mereu încrusta mai sus şi mai sus în timp ce colţul gurii îi surâdea pe ascuns.
- Uite câta copil mare te-ai făcut dacă mănânci şi dormi! Mâine, poimâine ai să te faci mare şi nu o să mai am şoş la uşă să te măsor.

Şi copilul râdea. Deja vedea şoşul mic. Dar bunicul mereu era mare! Atât de mare încât dacă ar fi crescut până la Lună, bunicul ar fi putut să-l măsoare. Şi atunci i se năzări întrebarea:

- Bunicule, eu pot să cresc până la Lună?
- Bineînţeles că poţi să creşti până la Lună! Ia închide ochişorii! Vezi acum cât de mică şi aproape e Luna?
- Da!!! Şi dansul fericirii începu în jurul bunicului.
- Atunci să nu uiţi asta pui de om! Mereu când ceva e prea departe sau e prea greu...închide ochii! Cu ochii închişi visăm cât de aproape ne este idealul, iar cu ei deschişi învăţăm să-l împlinim!


uităm să simţim sub talpă
prundişul şi firul de iarbă
mirosul de fân şi de pâine,
ograda, lătratul de câine;
demult nu mai facem desene
din fumul ce pipa-l-aşterne
uităm doinitul bunicii
prinţesele, prinţii, piticii
demult nu mai pun la fereastră
ghetuţa făcută frumoasă,
dar Luna-i mereu sus în noapte
şi-aşa reânvăţ că se poate

- Bunicule?
- Da draga bunicului!
- Cum este în Lună?
- La fel ca şi acum, aici, doar că nu mă mai poţi vedea!
- Şi de unde ştiu că eşti acolo?...atunci când te chem?
- Pentru că ai să mă simţi! Întotdeauna am să te măsor cu palma deasupra creştetului să văd cât ai mai crescut! Când nu am să te mai pot măsura...înseamnă că ai crescut mare ca şi mine şi de atunci te voi putea îmbrăţişa din nou!
- Am să cresc şi eu până pe Lună!
- Da, dar acum închide ochii şi visează să rămâi copil!