25 noiembrie 2008
goblen de emoţii
împleteşte-mă cu mătasea de la capătul fiecărei mângâieri
între noi doi tăcerea ţese stele...
vreau să mă înnod după fiecare deget al tău cu buzele,
să-ţi sărut cu trupul meu dezgolit palma ta daltă
ce mă sculptează cu fiecare atingere...încet
să nu-mi trezească apusurile ce locuiesc încă în mine
între noi doi cuvântul tace...
vreau să mă sorbi până mă pierd pe mine, de mine
să-mi dai drumul doar până unde-ţi ajunge privirea,
unde iubesc să stau dezgolită de gânduri contemplându-te
sunt un goblen de emoţii înrămat în tine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu