mă întorc desculţă către mine
mi-s tălpile goale, rănite şi fierbinţi
gleznele mi-s frânte sub gânduri
m-aş ghemui în mine ca într-o placentă
de vise
am învăţat că trebuie să mă nasc munte
până să devin câmpie verde
cu flori sălbatice şi râuri în căuş
de palmă
nu cred că am să încap azi în mine
azi ştiu că sunt o mare
am să-ţi bat malul privirii încet
scuturându-mi scoicile lacrimi
drumul către tine
nu-l fac cu pasul, gândul sau amintirea
sunt un orb
te simt doar cu sufletul
nu am nevoie de tălpi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu