21 noiembrie 2008

Povestea ochilor

- am sa-ti povestesc intr-o zi despre o fata!
- oarecare?
- nuuu!una cu ochi mari, negri si cuminti!
- cuminti, cuminti?

- eee! atat cat pot fi doi ochi de cuminti cand nu rad, cand nu se ascund, cand nu clipesc primaveri!

- hmmm! ai mei clipesc mereu!
- hahaha! eu ce spuneam? asa clipesc ochii de printese!
- si cei de copil!
- oarecare?

- nuuu! un copil frumos si mereu.

- mereu ce?

- copil !

2 comentarii:

Sandra Cahu spunea...

Va multumesc mult pentru aprecierea lucrarilor mele, asa sfioase cum sunt,mi le asum si ma reprezinta!
O singura completare as avea...aceeasi ochi cuminti, etern pastratori de copilarie sunt totodata ochii unei tinere femei capabile de o mare iubire, atat de mare incat creeaza un "paradis propriu in care nu se spun cuvinte".Ei bine din aceasta perspectiva inceteaza a mai fi purtatori de inocenta si devin brusc mistuiti si mistuitori.
Tocmai pentru aceasta minunata intuitie, care recunosc ca m-a socat realmente - de a-mi fi plasat fotografia si implicit postarea adresata imediat dupa cea dedicata barbatului pe care il inspir si care la randu-mi ma inspira- va multumesc!
Intr-adevar linistea din ochii mei e aceea din utopicele "drumuri spre linisti", drumuri stiute doar de noi,linisti nedeslusite inca!
O veritabila surpriza placuta! :)

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Nu ai pentru ce sa imi multumesti draga Sandra...!
Tot meritul este al tau!
Daca in drumul meu - drum pe care sufletul il face mereu, mereu...(uneori o ia singur inainte :) ) - nu intalneam fata aceasta frumoasa "oprita" in timp intr-un ochi de aparat...nu as fi scris niciodata "Povestea Ochilor" :).

Si...daca tot ai deschis subiectul...haide sa vorbim despre iubirea ochilor :).

Iubirea nu mistuie iubita mea...iubirea stinge, daruieste gura aceea de aer curat, de apa rece de care unii dintre noi avem atata, atata nevoie!
Iubirea nu se lasa mistuita pentru ca am deveni doua lumanari - am arde repede - , iar iubirea adevarata trebuie sa mocneasca incet, din cand in cand sa arunce scantei, iar apoi sa continuie...mocnind linistit!
Iubirea este defapt orice sentiment frumos: inocenta, daruire, magie, minune, entuziasm, exuberanta, dans in plaoie...talpi goale intr-un lac de maci..:).

Copilaria...e in orice suflet frumos si este bine sa ramana acolo vesnic! Altfel...am deveni niste stafiditi, niste mohorati, niste morocanosi - frumosi, dar reci...prea reci!

Sa va dea Dumnezeu multe bucurii, fericire si...cat mai multe clipe buchet pentru anii carunti!
Iubirea sa va fie frumoasa, iar ochii...mereu la fel!

cu drag,
Lady Allia