28 ianuarie 2009

"Atunci şi acum" cu Marian Voicu - Andreea Simona Simon!


Nu m-am oprit demult asupra unei emisiuni...pana astazi, iar asta deoarece nu mai avem emisiuni de atitudine. Avem doar emisiuni de cancan, emisiuni despre cum se cearta vedetele intre ele, despre care-cu-cine-si-cand-si-de-ce s-a mai maritat sau si-a mai "tras" o clapa peste maini...


Nimeni nu mai este interesat sa vorbeasca despre copii!
Nimeni nu mai este interesat sa deschida o emisiune in care sa se aduca in discutie problemele REALE, de sange ale oamenilor - COPIII!!!

Suntem o tara care avem deja cifre alarmante de copii bolnavi si foarte bolnavi, cifre alarmante de copii care nu pot sa mearga la scoala pentru ca parintii lor nu au bani sa ii imbrace, sa le puna o felie de paine in ghiozdan, sa le cumpere rechizite, cifre alarmante de copii care locuiesc in conditii inimaginabil de greu, copii...care au devenit doar simple statistici, cifre, numere..., copii atat de gri, atat de cenusii, atat de stersi incat nimeni nu mai vrea sa ii aduca in lumina si la lumina...

Ma gandesc ca daca cei din parlament ar dona una din masinile de serviciu ar hrani zeci de copii, ar putea salva o viata ce sta pe muchie de bani - , dar bineinteles asta nu poate repara talpa de la pantofii lor din piele de hiena sau leu slab.

Ma rog...ma ia valul! Probabil se trage de la caldura din ultima perioada care se pune de-a curmezisul visului meu de-a bulgari un cap patrat macar o data in iarna asta -, iar apoi ne vom confrunta cu o lege prin care se va interzice aruncatul cu bulgari de zapada in public din motiv de securitate a zarului!

Dar...sa revin!
Astazi, leganand Gargarita mea si chinuindu-ma sa o pacalesc sa faca nanica..., am pornit si eu televizorul ca tot romanul sa vad cum se mai piaptana babele si cum mai ard sufletele oamenilor inghetati de atatea neajusnuri, griji, frustrari.

Butonand telecomanda, ochii mei s-au ciocnit de chipul de-a dreptul ingeresc al Andreei Simona Simon, fetita care a disparut a 15 decembrie 2005 din Miercurea-Ciuc.


As fi butonat probabil mai departe daca nu o vedeam.
Cine nu s-ar opri cand ar vedea-o pe Andreea? Este o fetita frumoasa, inteligenta si care ar fi trebuit sa isi traiasca copilaria alaturi de mama si familia ei, dar din pacate - CINE STIE unde este? CINE STIE ce face? CINE II POATE STII COSMARUL????!!!!!!

Nu puteam sa inteleg...
Auzisem despre ea in 2006, dar pentru ca mass-media nu a mai readus la lumina acest caz am sperat ca a fost rezolvat, iar Andreea fusese gasita.
Din pacate...Andreea este tot disparuta, bunica ei o striga si acum disperata: "Andreea bunica, hai acasa si spune-ne cine te-a luat de la noi..." in timp ce hohotele de plans o inneaca facand-o sa taca brusc...
Bunicul ei plange aproape incontinuu si nici macar nu poate sa vorbeasca despre nepoata sa!

Mama...

Privind-o pe mama Andreei m-am cutremurat de tristete!
Fara sa vreau mi-am strans si mi-am apropiat puica mea adormita si mai mult de mine. Instinctiv as spune...asa cum ar face orice mama, orice parinte ca sa se asigure ca nimic nu i-l poate lua de langa el!

Si totusi...sunt mame care isi asteapta copii acasa de ani de zile - SPERAND!
Ma intreb si acum, m-am intrebat si atunci...oare cum sunt zilele si noptile acestei femei?
Oare ce poate fi in sufletul unei mame care asteapta de 3 ani de zile sa i se deschida usa casei si sa isi vada din nou copila in prag?
Oare cata durere, cate intrebari pot sa stea acolo mocnite si planse si stranse la piept???

Copila ei a disparut intr-o seara de iarna si avea doar 9 ani. Acum ar avea 13 ani. O adevarata domnisoara cu zambet larg, frumos, increzator si atat, atat de senin cum numai o inima atat de frageda o poate avea!



Asa incepe si arata cosmarul.
Care cosmar?
"TU STII UNDE ESTE ACUM COPILUL TAU?" - ACEST...cosmar!

M-am intrebat...CINE? CE fiinta poate sa fie aceea care a smuls unor parinti, unei familii fericirea de a-si vedea fetita crescand, alergand, de-a o imbratisa, de-a se bucura de ea, de a o vedea pur si simplu???

CE fiinte pot sa fie acestea care smulg niste vieti atat de nevinovate, de senine, de naive, de inocente de langa familiile lor pentru a le azvarli intr-o lume a beznei, a fricii fara capat, a lacrimilor, a teroarii, a disperarii - departe de lumea aceea calda in care a crescut, departe de tot ce cunostea, de tot ce ii conferea siguranta si liniste?

CE fiinte isi pot lua dreptul de a distruge printr-un capriciu nebun atat de multe destine???
Sa fie ei oameni?
sa fie nebuni?

Nu cred...
Eu cred ca sunt fiare ale intunericului si indiferent cate vieti ar avea nu merita sa le traiasca in lumina nici una, iar asta doar pentru ca a frant aripi de copil plin de inocenta!

Sunt convinsa ca oricine, orice i-ar spune acestei femei nimic nu o mai poate alina, nimic nu o mai poate incuraja decat sa afle odata adevarul pe care ea il poate vedea si simti doar unul: Andreea traieste!

Si...da; m-am gandit ce mama ar fi raspuns altfel la intrebarea:

"va ganditi vreodata la faptul ca Andreea poate fi moarta?"
"NU!"

cum ai putea ca si parinte sa iti pierzi vreodata speranta ca nu ai sa iti mai vezi vreodata copilul, ca nu ai sa-l mai poti mangaia, alinta, tine in brate, ca nu poti sa il mai privesti in ochii aceia minunati ai sai sa-ti culegi din ei toata puterea si seva de a inainta in viata?!!!

...............

Revenind la emisiune..., vreau sa ii salut din suflet atat pe Marian Voicu moderatorul acestei emisiuni, cat si pe Dna Tatiana Tarfulea care a realizat-o.
Printre emisiunile "balon", fara culoare desi pline de "sclipici", aceasta emisiune cu siguranta este una de atitudine si cu atitudine - motiv pentru care mie personal mi-a starnit interesul si m-a bucurat sincer!

Am retinut o fraza si cred ca in aceasta fraza s-a concentrat tot ceea ce simt eu cand e vorba despre statistici si copii:

"În fiecare an, în România, sunt raportate peste 1500 de cazuri de copii dispăruţi.
Dar viaţa unui copil dispărut nu încape în cifre."


La aceste cuvinte as mai schimba doar atat:

"
viaţa unui copil nu încape în cifre."

decat in cele ale anilor sai !


Emisiunea "Atunci şi Acum", prezentată de Marian Voicu şi difuzata pe TVR 1, revine asupra acestor teme, in format alert, de talk-show cu reportaj, cu o revista a presei, materiale filmate „atunci" si „acum", precum si interviuri cu autoritati si persoanele implicate in cazurile puse in atentia publicului.

In cadrul emisiunii de astazi, invitatii au fost Bujor Florescu - chestor de politie, Director la Directia Investigatii Criminale , Gabriela Coman, Director Executiv Fundatia Focus si mama Andreei.

Despre Fundatia Focus este bine de stiut ca se ocupa de cazurile copiilor disparuti si au diferite modalitati de a "educa" parintii si copii prin materiale scrise sau prezentate pentru a stopa oarecum aceste drame reale: disparitiile sau fuga de acasa!

Daca dorti sa revedeti emisiunea, puteti accesa siteul TVR1 AICI !


2 comentarii:

Anonim spunea...

nu-ti scriu despre emisiunea lui voicu. nu ma mai uit de mult la televizor. voiam sa-ti raspund la comentariul tau.a fost acolo un termen foarte potrivit. si pe mine copii de la Institutul Oncologic m-au facut sa ma redefinesc total. si ai dreptate. oamenii au in ei o doza de bunatate considerabila pe care se tem sa o scoata la iveala. si copii ca acestia raman singuri din cauza ca e mai lejer sa ascunzi decat sa descoperi. multumesc! noi mai trecem pe la spital, de obicei sambata.

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

da.
din pacate oamenilor le este mult mai usor sa ignore - ignorandu-se astfel pe ei insusi si ignorandu-si anumite trairi si bucurii - decat sa se opreasca o vreme din alergatura lor.

eu insa oricat as vrea nu pot sa inteleg de ce se tem oamenii sa fie buni. oare e teama sau educatia implementata astfel?

am sa trec si eu intr-o zi pentru ca vreau sa ii cunosc personal pe micutii de acolo care sunt niste copii atat de frumosi, de speciali si puternici!!!

uneori avem mult, foarte mult de invatat de la ei!

eu in ultima vreme ma definesc si ma redefinesc, ma inventez si ma reinventez aproape in fiecare zi...