Nană Ioană

EI... ne aşteaptă ca pe zilele mari de Sărbătoare, iar noi...uităm să numărăm înapoi dumicaţii de pâine...
.............................................................................................................

(Sursa foto: Mario)

treceam în fiecare zi pe lângă poarta ei
părea că nană Ioană
deschidea toate dimineţile
şi închidea toate nopţile
sub privirea ei adâncită în zare
ca într-o icoană
nu ştiu ce aştepta,
dar timpul o încovoia între mâini bătrâne
şi o îngenunchea până la pământ
în oftat de lacrimi,
iar zarea se micea între ani
până când nu a mai fost deloc
sub privirea ei adâncită în depărtare
ca într-o icoană
părea că nană Ioană
deschidea toate dimineţile
şi închidea toate nopţile...