(Sursa foto: photobucket)
picături de ploaie
priveşte şi ţine-mă de mână. poate vom deveni o crisalidă
frumoasă - eu trup, tu suflet, eu suflet, tu trup, amândoi aripi
într-un târziu
verile noastre vor fi din ce în ce mai noptatece,
pitulicile se vor ascunde mai timpuriu în cuiburi de nori,
cireşele vor fi prea înalte să le putem culege copiilor ce ne vor
zburda încă prin suflete,
iar ploile vor fi din ce în ce mai lungi şi mai cuminţi, precum
doi adolescenţi cărunţi adormiţi pe spatele unui ultim şoim
iernile ne vor trece din ce în ce mai repede,
oamenii de zăpadă se vor naşte din ce în ce mai puţini,
săniile se vor adăposti undeva prin cămăruţele timpului,
fulgii vor cădea din ce în ce mai încet ca într-o peliculă zgâriată,
iar din palmele noastre va ieşi primul mugur de pământ
doar dintre ramele vechi agăţate pe pereţi
ne vor zâmbi primăverile noastre asemeni unor gene din flori de măr
şi se vor auzi glasuri dragi ce ne vor colinda an de an
împrăştiind în jur mireasmă de cetină
iubite, priveşte cum cad pe la ferestre anotimpurile
picături de ploaie
priveşte şi ţine-mă de mână. poate vom deveni o crisalidă
frumoasă - eu trup, tu suflet, eu suflet, tu trup, amândoi aripi
într-un târziu,
din ce în ce mai aproape
6 comentarii:
Cat de intens... parca am si simtit jumatate de mugur iesindu-mi din palma, desi anotimpurile n-au trecut inca asa cum povestesti tu. :)
"iernile ne vor trece din ce în ce mai repede,
oamenii de zăpadă se vor naşte din ce în ce mai puţini,
săniile se vor adăposti undeva prin cămăruţele timpului,
fulgii vor cădea din ce în ce mai încet ca într-o peliculă zgâriată,
iar din palmele noastre va ieşi primul mugur de pământ"...
Un alt poem frumos... L-am citit cu mare plăcere la început de săptămână...
Nu Crengu...sper să nu simţi mugurul ăla. Poate anotimpurile :)...m-ar bucura şi linişti mai mult!
>:D<
Mă bucur că ţi-a plăcut :).
Un început de săptămână uşor şi plin de iubire!
minunat ...de trista.citind mi-am dat seama ca asa vom fi toti,dar e devreme inca.pana la urma asa e viata;fila cu fila calendarul ajunge la final!ai vazut ca ultimul peisaj e intotdeauna de iarna,precum zapada asternuta in suflete?
minunata...dar trista!
Ştii Oana mea..., dacă am face abstracţie de durerea pe care o lăsăm în urmă, eu cred că acela este cel mai frumos peisaj :) - avem în suflet, în privire şi în viaţa ce ne-a rămas prin ei cel mai frumos peisaj, cel mai viu, cel mai adevărat!
Te îmbrăţişez prietenă dragă!
Trimiteți un comentariu