25 ianuarie 2010

Scarlet

nu mă mai striga aşa, ca şi cum mi te-ai plimba pe şira spinării
strigă-mă ca pe o femeie
de azi spune-mi "Scarlet"

am să te învăţ să mă iubeşti şi-ai să mă iubeşti chiar dacă am să plec
ridicând din umeri
şi-ai să mă iubeşti chiar dacă am să dau cu tine de toţi pereţii dragostei
până când îţi vor intra sub piele, în carne şi ţi se vor impregna pe cord faţă-verso
să-ţi iasă pe ochi ca o chemare

am să te învăţ să mă rosteşteşti ca pe un crez, tare şi apăsat - literă cu literă
să mă scalzi pe buze înainte de a mă lăsa liberă asemeni unui ecou
şi să mă înghiţi în sec de teama
că azi m-ai stigat ultima dată

de azi spune-mi "Scarlet"
strigă-mă ca pe o femeie
chiar dacă am să plec ridicând din umeri, iar tu vei rămâne să priveşti
ce frumos mi te plimbi pe şira spinării

3 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Lady Allia, mi-a plăcut... Ca multe altele dintre poeziile tale. Şi am reţinut, ca de obicei, un pasaj:

"am să te învăţ să mă rosteşteşti ca pe un crez, tare şi apăsat - literă cu literă
să mă scalzi pe buze înainte de a mă lăsa liberă asemeni unui ecou
şi să mă înghiţi în sec de teama
că azi m-ai stigat ultima dată..."

Săptămână cât mai bună să ai!

Geanina Lisandru spunea...

Bun îndemn către cei care tratează femeia ca pe un bun personal şi începând de la modul de a o apela şi până la ce şi cum face.

La mine pe blog ai o surpriză care te aşteaptă să o ridici.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Va multumesc din suflet la amandoi pentru tot! >:D<

Am sa ajung in curand pe acolo Geanina draga... Multumesc inca o data!