Oraşele nu sunt doar clădiri. Au nume. Acesta e Focşani.

Cum spuneam, oraşele nu sunt doar clădiri. Oraşele înseamnă istorie şi amintiri. Iubiri, tristeţi şi regăsiri. Oraşele înseamnă copilărie. Păpădii. Şotron. Elastic. Fotbal. Căţărări în copaci. Locul unde am învăţat să visăm iar şi iar.
M-aţi tot întrebat ce văd la Focşani. Asta. Senin. Joacă. Oameni care zâmbesc. Multe păpădii. Grădini minunate. Căţei dormind în iarbă. Flori albe. Tineri. Alei. Pietruite, gropi, asfalt. Nu contează. Contează doar pasul pe care îl faci peste ele şi ceea ce vezi dincolo. Mâine groapa nu va mai fi. va rămâne doar Focşaniul Zâmbetul fetei mele. Vecinul pe care l-am cunoscut. Doamna care îmi povestea despre cum ai ei au plecat în Italia şi despre cum a ajuns ea să trăiască în Focşani. Mâine, pietrele vor fi înlocuite de dale frumoase. Vom călca pe ele şi vom fi cărunţi. Nici nu vom mai ştii că acolo au fost pietre. Poate ne vom aminti vag. Dar cu siguranţă vom auzi din depărtare cum ne strigă copilul nostru alergând cu mâinile întinse a păpădii. Azi, privim un Mausoleu fără culoare. Ne indignăm că nu e gata refăcut. Mâine acolo vor intra oameni şi vor învăţa iar şi iar despre străbunicii noştri, despre bunici, despre istorie. Ea se uită cel mai repede. O puteţi vedea şi în muşchiul copacilor din preajmă. Eu acolo o citesc. Din ei croncăne ciori. Ele îmi amintesc şi mai mult cât de încet poate trece timpul uneori. Asta iubesc eu în Focşani. Arta naturii printre blocurile uneori şterse. Viaţa. Tabloul acesta de străzi cu oameni, cu şotron, cu copaci, păsări, flori. Dacă nu ar fi aşa, ar fi doar oraş. Fără nume. Fără viaţă. Dar oraşul meu se numeşte Focşani. E oraşul castanilor, al păpădiilor, al grădinilor şi e plin de iubire. Focşaniul s-a îmbrăcat în rochie galbenă. Puful de păpădii e peste tot în sufletul meu, iar eu simt că vreau să zbor din nou frumos. Între timp, o las pe Augusta să fie copil. Să se bucure de leagăne, de roată, de nisip, de şotron. Prin ochii ei, roata nu se vede că e desenată de copii răi sau ruptă. Ea e doar un loc unde îi place să fie. Senzaţia şi bucuria e mai mare decât amănuntul. Uneori e bine să privim asemeni unui copil. E bine că eu mai am de unde să învăţ acest lucru.

 

 

Imaginile sunt din Focşani, Cartierul Sud, străzile Aleea Echităţii către blocurile ANL: Revoluţiei, 1 Iunie, Bulevardul Bucureşti, Stadionului, etc.