(Sursa foto: internet)
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi plac "vechiturile"...cu gust de copilărie şi frumuseţe. Sunt ca un anticar. În sufletul meu adun mereu lucruri de altădată. În inima mea păstrez cufere cu miresme ce pot răzbate zeci de ani ca şi când acum le-ai scoate din cuptorul inimii ca pe o pâine caldă. Iubesc emoţiile vechi cu margini dantelate asemeni unei rochiţe de mac. Melodiile vechi asemeni unui disc de patefon care răzbate gălbui din noaptea anilor, o lună mare şi melancolică peste visele noastre. Mi-e dor de gustul dulceag-amărui al gândurilor şi simţurilor de altădată, al iubirilor şi sentimentelor cu tăria unui vin vechi, uitat undeva în raftul unui beci unde, dacă baţi de trei ori din călcâie totul se poate transforma în magie! În magia omului cu vise unde se regăseşte mereu mirosul unor cărţi îngălbenite de timp... În mine timpul e amorţit şi se poate simţi mirosul unei biblioteci în care totul e atât de relativ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu