lipsa zapada -
alb cu sanii si copii
derdelus lucios.
.....
Nu voi uita niciodată când am conştientizat prima zăpadă. Mi se părea că acolo sus este cinva care poate face magie. Atâta delicateţe şi gingăşie în fulgii de nea. ne amintesc mereu cât de scurt şi fericit ar trebui să fie drumul prin viaţă. Ca un zâmbet mare şi alb. Senin. Care te ţine conectat la bucurii! Când nu este zăpadă, îmi rămân beculeţele. Sunt seri pe care mi le ptrec fotografiindu-le, privindu-le şi bucurându-mă de ele ca şi un copil mic. La început erau beculeţe firave...doar lumini albe, micuţe. Acum, au diverse forme. Stele, fulgi, culori. Un joc de culori şi amintiri peste străzi şi privire. Copaci care par îmbrăcaţi în basme. Şi colinde. Acum e 268. O stradă unde visele se derulează frumos...ca o poveste mereu repetată...
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds ARTE Zinnaida
Text: Lady Allia; Foto şi haiku: Dungha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu