am să mă învelesc în tine până la capătul lumii şi am să zbor

 

dacă, spun doar dacă deoarece ştiu că nu suntem decât fiinţe
învelite în propriile noastre suflete, coconi de doi în doi prin viaţă,
dar dacă ai putea vreodată să te vezi prin ochii mei
ai înţelege de ce, fără să vreau, inima mea s-a oprit la tine
în dreptul tău, acolo, unde ca în faţa unei catedrale
mi-am răstignit toate speranţele, gândurile, dorurile şi iubirea
nu mai veau să plec deşi genunchii sufletului mi-s grei şi mă dor
de atâta aşteptare ţes în jurul meu mătase de vise în vise
atât de multă strălucire şi căldură mă cuprinde în preajma inimii tale
uneori iubitule peste mine vin furtuni, cad fulgere şi tunete, lupii ies din mine
în haite sau unul câte unul şi mă rup în neliniştile lor împărţindu-mă,
dar nici aşa nu pot să mă ridic de lângă dragostea ta şi să plec
încă a mai rămas carne pe sufletul meu şi vise pe aripi
unde aş putea merge? unde şi în care viaţă să pot să mă nasc
fluture fără tine???
şi dacă aş putea cum să zbor fără inima ta lângă inima mea???
iubitule, am să mă învelesc în tine până la capătul lumii şi am să zbor
până Dumnezeu mi te va aşeza pe suflet!