Aşa cum am promis ieri, am să încep să vă prezint Focşaniul prin ochii şi sufletul meu. O orădeancă iubitoare de Focşani şi focşăneni. O femeie care a decis că “acasă” pentru ea înseamnă Focşani şi oamenii săi! Eu am învăţat să iubesc acest oraş prin prisma lucurilor simple. Lucuri simple pe lângă care trecem de multe ori fără să le băgăm în seamă, fără să le valorificăm, fără să le dăm importanţa cuvenită.
Din acest unghi, este normal ca Focşaniul să devină doar un oraş cenuşiu, îngropat sub betoanele comunismului, uitat de cei tineri şi neluat în seamă de majoritatea celor care îl locuiesc.
Se pare că toţi uităm că un oraş nu înseamnă doar betoane, politică şi clădiri! Oraşele trăiesc prin noi. Noi suntem cei care le dăm şi le luăm pulsul prin deciziile noastre. Noi le dăm valoarea adevărată prin felul în care le gospodărim, le iubim şi le preţuim! Noi le putem transforma în adevărate cămine pentru noi şi generaţiile următoare şi noi le putem şi degrada prin neimplicare şi nepăsare!
De câte ori aţi trecut pe lângă el oare fără să îl remarcaţi? Acest minunat copac trăieşte printre noi de foarte mulţi ani. Locuieşte paşnic şi magic pe strada Timiş. Este deja istorie şi parte din acest oraş. Are dreptul să trăiască aici la fel de mult ca noi. Poate chiar mai mult decât noi. El nu a distrus nimic. El a dăruit frumuseţe, umbră, oxigen, cuiburi păsărilor care ne încântă dimineţile şi serile cu trilurile lor. Şi ne-a mai dăruit ceva. Soare…printre ramurile lui mari asemeni unor mâini deschise larg şi protectoare deasupra noastră!
(Sursa: Vrancea Media)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu